Se anunta un weekend cu vreme foarte buna asa ca am hotarat sa mergem undeva mai departe. Am ales Buila Vanturarita pentru ca am vrut sa le arat celor cu care mergem ceva mai deosebit; stiam ca este foarte frumos in Cheile Cheii asa ca nu am mai stat pe ganduri. BUILA SA FIE!
Am plecat dis de dimineata spre Pietreni. Se merge pe Bucuresti-Pitesti , apoi pe Dealu Negru iar apoi urmarim indicatoare de Tg Jiu.
Ca repere mai importante sunt satele Barbatesti si Costesti.
Am ajuns in Pietreni si de acolo am inceput sa urcam pe valea Morii, pe triunghi rosu. Ajungem in poiana Scarisoara si aici alimentam cu apa. Apoi urcam prin stanga, prin padure si ajungem la un moment dat la o stana, intr-o poiana. De aici mai avem de urcat aproximativ 1 h pana ajungem la gol alpin.
Iesiti la gol alpin nu mai vedem marcaje dar totusi ne orientam usor; ca punct de reper, ca sa stiti ca nu v-ati ratcit, sus este un refugiu. Coboram prin Hornurile Popii si ajungem la Refugiul Buila.
Refugiul este foarte bine intretinut de catre cei de la parcul national.
Aici am zabovit cam jumatate de h dupa care am mers pe traseul care ocoleste creasta si este marcat cu triunghi rosu; apa gasiti la 10 min de refugiu, in padure, pe marcaj punct galben. Aici este izvor iar de aici se pleaca mai departe pe triunghi rosu; de aici pana la cabana Cheia mai sunt aproximativ 4h.
Fiind cam singuri prin padure am inceput sa cantam cam tot ce stiam, din repertoriul autohton precum si din cel international; de, lumea cica s-a mai intalnit cu ursuletul pe acolo asa ca e bine sa fii prevazator.
Traseul nostru merge prin padure si traverseaza 3 poienite foarte frumoase de unde se deschid privelisti asupra crestei Builei.
In ordine, avem Poiana de piatra apoi Poiana Frumoasa iar ultima este Piscul cu brazi. Deosebit de pitoresti, sunt locuri numai bune pentru odihna. A, sa nu uit…pe toata durata acestei excursii am fost inconjurati de roiuri de muste, musculite, tantari etc. Toate dihaniile astea ne-au chinuit, in acelasi timp. Probabil ca de vina este vegetatia extrem de bogata, altfel nu imi explic. Cred ca este pentru prima data cand merg cu norul de musculite deasupra capului.
La un moment dat am ajuns intr-o poienita unde gasim stalpi indicatori( zona se numeste Comarnice, daca nu ma insel) si unde aflam ca mai avem aproximativ 2h pana la cabana Cheia. Am luat-o agale prin padure, prin vegetatia abundenta, povestind si glumind. Marcajul pana la cabana este banda albastra.
Am ajuns la cabana Cheia pe la ora 18:00 aici fiind intampinati de Ion Dumbraveanu, un om cu un deosebit simt al umorului, foarte ospitalier si bun gospodar. Am fost serviti cu clatite cu gem, ceai cald si am primit si cate o ciorba de fasole cu tarhon by request( TOTUL DIN PARTEA CASEI).
Cazarea este 25 ron/pers si 10 lei/cort. Noi am dormit in cabana, intr-o camera cu 3 paturi , foarte curata.
Seara, foc de tabara, floricele din partea casei, bere( 5lei doza) si multa voie buna. De la cabana Cheia se vad Claia Stramba si Stogu, 2 repere importante pentru Buila.
A doua zi, Lucian a fost nevoit sa abandoneze si sa se intoarca in satul Cheia cu cineva cu masina din cauza ca a avut probleme cu picioarele; l-au batut bocancii astfel incat nu a mai putut merge prin Cheile Cheii.
Am plecat cu Dragos, pe la 9 si am mers cam 8h pana in Pietreni. Am mers prin Cheile Cheii, brana caprelor apoi spre Schiturile Pahomie si Patrunsa. Am coborat in Pietreni apoi l-am pescuit pe Lucian si am plecat spre Bucuresti.
Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!
Restul de poze , la: http://picasaweb.google.ro/108695844986176318752/BuilaVanturaritaIunie2010#
Hai-hui prin munti 