05
May
07

Iezer in luna Mai

IEZER PAPUSA este unul dintre muntii mei preferati. Nu are o creasta ascutita precum Piatra Craiului, nu are puzderia de lacuri a Retezatului, nu are intinderea Fagarasului. Cu toate astea insa, linistea de la refugiu precum si limpezimea lacului din apropiere imi dau intotdeauna o senzatie de liniste. In afara de asta, nu este un munte foarte umblat, din ce am vazut eu de-a lungul timpului. Au fost ture in care nu mai era absolut nimeni pe munte, in afara de noi.

Fusesem la refugiu la sfarsitul lunii aprilie, pe o zapada cat casa. Acum era 5 mai si aveam ocazia sa merg din nou aici. Participantii la tura erau: Floricel, Cristi, Alina, Roxana.

Se anuntase vreme buna, dar ca sa fiu sigur l-am sunat pe Alexandru Holbosan de la Salvamont; omul ne-a sfatuit sa mergem pe drumul de iarna, marcat cu cruce albastra, pentru ca este cel mai sigur din punct de vedere al avalanselor.

Ne-am intalnit sambata dimineata la 7:30 si am plecat spre Leresti. A fost destul de aglomerat in Bucuresti dar aveam sa ne lovim de blocaje rutiere si in Campulung.

Intr-un final glorios am ajuns la cabana Voina. Aici nu prea arata a iarna. Era foarte cald iar prin jur nu se vedea nici un fel de zapada.

Dupa ce am facut bagajele si am impartit merindele am plecat spre refugiu. In mod normal, in conditii de vara, cred ca pana la refugiu nu faci mai mult de 5h.

Mergem de-a lungul raului iar la un moment dat il traversam pentru a intra in padure.

Imi este din ce in ce mai cald asa ca in curand ma hotarasc sa mai scap de haine.

Moralul oamenilor este ridicat asa ca radem, glumim, ne fotografiem…

Dupa aproximativ 2 h de mers prin padure ajungem si la copacul pe care este pusa o tablita ce indica drumul spre izvor. Mergem sa luam niste apa pentru ca aveam sticlele goale. Iar de mers mai era…

Pana aici, putina zapada. Mai exact vreo 2-3 petice. Nu-mi venea sa cred. Cu o saptamana inainte intrasem aici in zapada pana aproape de sold.

Dupa ce mancam niste sandwichuri ne ridicam si mergem mai departe. In curand ajungem in poiana de unde avem o vedere mai de ansamblu asupra Iezerului.

Aici, la fel, vreo 2-3 petice de zapada dar in schimb sunt foarte multe branduse. Mergem cu atentie ca sa nu calcam pe ele. E frumos de tot in poiana asta dar atat de schimbat fata de acum o saptamana! Atunci eram in zapada pana in gat iar acum primavara pare sa-si fi intrat in drepturi.

Ne asezam pe iarba pentru ca nu avem nici un motiv sa ne grabim. Este soare, destul de senin, iar noi suntem in grafic. Chiar daca ar fi sa facem mult pe drum tot ajungem atunci cand se lasa intunericul. Bazandu-ma pe experientele mele din Iezer, eu apreciez ca ajungem cam pe la ora 18.

Se vede foarte bine Vacarea asa ca profitam de prilej si facem niste poze.

Tot stand asa la taifas ne gandim ca poate ar fi bine sa luam si niste lemne ca sa ne incalzim la refugiu. Nu de alta dar in urma cu o saptamana ne-am trezit cu butelia de la primus inghetata bocna si lipita de pervazul geamului de la refugiu.

Floricel coboara in padure ca sa adune cateva vreascuri. Nu luam foarte multe totusi pentru ca s-ar mai putea sa mai fie si la refugiu cate ceva.

Plecam mai departe si in curand ajungem in creasta. De aici avem vizibilitate si vedem refugiul. In spate se vede foarte bine Papusa.

Vremea a inceput sa se schimbe . A inceput sa bata vantul bine de tot si au aparut norii. Acuma chiar ca mi s-a facut frig; am pus haina MAMMUT pe mine, caciula..

Ne gandeam la supa calda pe care o vom manca la refugiu, la toata mancarea pe care o carasem, si la focul pe care il vom face cu lemnele adunate.

Peisajul se schimbase radical. Zapada era din abundenta, asa cum imi dorisem eu. Nu stiu despre ceilalti dar mie unul imi place cand e mai frig; nu ma deranjeaza si am mai mult spor la urcat.

In multe locuri zapada era mai topita si aluneca destul de tare. Pe o astfel de zapada am alunecat de multe ori asa ca m-am obisnuit sa fiu foarte atent.

Ajungem si la portiunea din traseu care mie nu imi place, si anume la o traversare care este in apropierea refugiului. Pasesc cu atentie si ii sfatuiesc si pe ceilalti sa faca la fel.

Niciodata nu mi-au placut traversarile: nici la escalada, nici la tura prin zone mai expuse; imi dau un sentiment de nesiguranta de care pana acum nu am reusit sa scap.

La refugiu nu era nimeni. Aveam la dispozitie sala de mese si camera in care se doarme; camera salvamontului era inchisa, ca de obicei.

Am zis sa ne odihnim si sa facem niste poze pana nu se intuneca. Focul il lasam pentru mai tarziu.

De la refugiu se vede foarte bine Piatra Craiului, se vad Bucegii..Ca sa vedeti Fagarasii trebuie sa urcati in creasta.

Lacul Iezer este un pic mai jos, la 5 minute de mers. In luna Iunie cand am venit aici , am gasit lacul inghetat.

Recomand tuturor sa vina aici pentru o cura de munte. Nimic nu se compara cu statul seara la un refugiu, la un ceai cald si inconjurat de munti. Dar s-ar putea sa fiu acuzat de subiectivism.

Cum Cristi avea camera la el am zis sa ne exersam un pic talentul si cu filmatul. Intr-un final ni s-a facut foame asa ca am intrat in refugiu ca sa ne potolim foamea.

Aveam la noi salam, cascaval, lipie, ceapa, usturoi, pate de ficat si altele. Mai intai am preparat o supa la plic pe care am sorbit-o pe nerasuflate. Floricel a scos din rucsacul cu surprize niste ambrozie facuta la el la tara asa ca am inchinat in cinstea tuturor. Si am inchinat…si am inchinat..pana cand ne-a luat somnul. Dar..pana sa ne ia somnul ne-am apucat de foc. Ca sa fiu mai cinstit, Floricel a fost maestrul de ceremonii. Lemnele au ajuns la fix. Focul a rezistat cateva ore, spre surprinderea tuturor.

Ne-am culcat in paturile de sus pentru ca acolo e mai cald intotdeauna. Saltelele de acolo sunt numai bune de folosit asa ca apelati la ele cu incredere.

Am dormit foarte bine doar ca la un moment dat m-am trezit din cauza caldurii. Am mai scos cate ceva de pe mine si m-am culcat la loc. Nu m-am mai trezit pana dimineata.

La ora 6 eram in picioare. Am iesit din refugiu, mi-am facut gimnastica obligatorie iar apoi am mers la o plimbarica. Am fost pana la lac, am mers un pic spre Crucea Ateneului…

M-am oprit in fata refugiului si am stat acolo ca sa contemplez tabloul din fata mea. Era destul de frig iar vantul batea foarte tare asa ca m-am imbracat bine.

Prietenii mei s-au trezit pe la ora 12! Chiar ma intrebam cum pot dormi in conditiile in care vantul zgaltaia geamurile de la refugiu. Cine stie, or avea ei o reteta speciala.

Pe la 12:30 am luat si noi pranzul: rosii, salam, ceapa, lipie, ceai, ciocolata.

Pe la 13:30 am iesit din refugiu si am plecat spre Iezerul Mare. Nu mai fusesem pe varf si vroiam sa vedem cam ce se poate admira de acolo. Iezerul Mare il vazusem mai demult, in drum spre varful Rosu. Mi se paruse foarte impunator.

Urcam prin zone mai stancoase, acoperite cu jnepenis si zapada. In spatele nostru se vedeau lacul si refugiul iar in spate de tot, in zare, Piatra Craiului si Bucegii. De cateva ori am intrat in zapada pana la genunchi dar cu toate astea nu pot sa spun ca ca era foarte multa zapada. Se vedea ca era in curs de topire.

Cand am ajuns pe creasta am lasat rucsacii si am plecat in plimbare catre Iezerul Mare. Am avut un catel care ne-a insotit pana sus. Dormise noaptea la refugiu iar acum ne tinea din nou companie.

De pe Iezer se vad foarte bine muntii Fagaras. Cristi avea o camera performanta asa ca am filmat un pic ceea ce se vedea in zare.

Daca pana aici vantul ne-a mangaiat, aici ne-a izbit in fata cu putere. Imi tiuiau urechile si imi inghetasera mainile; de, nu aveam decat bluza de corp si polar. Ceilalti fusesera mai destepti si isi luasera hainele.

Cred ca am stat cam jumatate de ora aici apoi am coborat ca sa ne luam rucsacii. Aveam timp sa ne intoarcem pe lumina la Voina.

Intrebarea era : pe unde sa coboram? Initial ne-am gandit la Vacarea insa drumul pe acolo nu este foarte spectaculos asa ca am hotarat sa ne intoarcem pe ruta pe care venisem. Asa am facut insa nu am urmat intocmai traseul. Am mers pe creasta, pe deasupra refugiului, pe unde ni s-a parut noua ca ar fi traseul mai lipsit de pericol( alunecari de zapada). Cu toate astea am dat de o traversare unde Floricel mi-a dat cateva emotii pentru ca, zice el,  a simtit cum aluneca la vale; noroc ca s-a proptit bine in bete.

Vremea se imbunatatise considerabil. Acum era soare si nu mai era chiar asa de frig cum fusese cu cateva ore inainte.

Am ajuns si in poiana cu branduse. Aici am facut o mica pauza ca sa scapam de parazapezi, caciula si haine groase. Aici era primavara in toata regula. Am aruncat ultima privire catre culmile acoperite de zapada si ne-am indreptat catre padure.

La un moment dat a inceput sa ploua dar ploaia a incetat la fel de brusc precum se pornise.

Am ajuns la masina pe la ora 18. Aici ne-am schimbat, am luat ceva de mancare de la cabana apoi am plecat spre Bucuresti.

P.S. Pozele au fost facute de Cristi.


8 Responses to “Iezer in luna Mai”


  1. January 27, 2011 at 5:56 pm

    Ca sa folosesc titlul unui filmulet….”Definitely, Maybe” 🙂 someday… o sa merg si eu in IEZER! Si e dragut ca ai ce face si ce admira in zona…in caz ca amicii nu sunt la fel de matinali ca tine🙂

  2. 3 Mircea Nicolau
    July 22, 2011 at 10:12 am

    Foarte frumos istorist, chiar mi-a placut ce am citit.
    Am fost pe Iezer in luna martie anul acesta, si am avut zapada din belsug, adica au fost momente cand am intrat in zapada pana la brau. Frig, soare, ceata, viscol, ninsoare, ploaie, cam astea au fost conditiile meteo pe care le-am intalnit.
    Oricum, vreau sa-l mai fac odata, de data asta vara asta.
    Toate cele bune si la cat mai multe trasee!
    Felicitari pentru poveste!

    • July 22, 2011 at 10:37 am

      Salut Mircea. Ma bucur ca ti-a placut povestea🙂 . Eu nu am mai fost in Iezer de doi ani. Mi-e asa de dor de locurile alea…As vrea sa ajung iarna asta, la schi de tura

      • 5 Mircea Nicolau
        July 22, 2011 at 11:02 am

        Nu nu mai povestea a fost frumoasa ci si pozele. Sunt superbe!
        Si cand stau si ma gandesc ce aproape eram de Iezer, ca-mi petreceam vacantele de vara in copilarie la Campulung Muscel. Dar pe vremea aia nu stiam cu ce se mananca muntele! Acuma savurez din plin orice traseu, tura pe munte.

      • July 25, 2011 at 4:34 am

        M-ai facut sa-mi fie asa dor de Iezer… De-abia astept sa-l vad din nou imbracat in haina alba.
        Am petrecut niste clipe asa de frumoase la refugiu…

    • 7 Mircea Nicolau
      July 26, 2011 at 7:23 pm

      Sa stii ca si mie mi s-a facut dor de Iezer, dar acuma sunt curios sa-l vad vara, ca nu-l stiu asa!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

May 2007
M T W T F S S
« Dec   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: