23
May
09

Creasta Sudica a Pietrei Craiului

In ultimele doua weekenduri(9-10 si 16-17) fusesem la munte. Pe 9 in Piatra Craiului iar pe 16 la escalada. Venea weekendul 23-24 si tot zbarnaiam sa plec pe undeva. Intrebarea era cu cine. Din fericire ma suna Claudia, colega cu Mihaela, si ma/ ne intreaba daca nu ne-ar tenta o tura in Piatra Craiului, la o zi; era vorba de ziua de sambata. Eu accept pe loc iar Mihaela nu se lasa nici ea prea mult invitata.

Hotaram sa plecam cu Claudia si cu Dan, cu masina lor, dimineata la ora 7. Au venit si ne-au pescuit de la coltul strazii si dusi am fost.

Dan propusese sa facem creasta Sudica. Planul era sa mergem la Brusturet, de aici sa urcam pe Valea Seaca a Pietrelor, sa ajungem LA TABLE, iar de aici sa urcam pe varful LA OM. De pe varf  se pleaca spre Saua Funduri iar din sa se coboara din nou la Brusturet.

Timp aproximativ de mers, 9h.

Cred ca era prima tura in care nu stabileam eu traseul; chiar eram curios sa merg cu cineva care propune masivul si ruta pe care trebuie sa o parcurgem.

Iata si harta masivului Piatra Craiului

Ajungem la cabana Brusturet, parcam masina, insa imediat suntem atentionati de cineva de la cabana ca trebuie sa o mutam mai incolo. Nu ne-a deranjat ca ni s-a spus sa mutam masina ci tonul foarte neprietenos. Dar…e prea frumos afara si nu merita sa ne enervam.

Scoatem mancarea din rucsac si luam micul dejun fara de care eu cel putin, nu pot sa rezist. Vremea este foarte frumoasa, cu cer senin si soare. Din cand in cand insa isi mai fac aparitia si norii.

Ne iese in drum si o salamandra..

Pana LA TABLE facem aproximativ 2h. Mergem pe un drum forestier, destul de accidentat.  Trecem pe langa o stana parasita, pe langa zone defrisate…In curand ajungem intr-o poiana unde este un stalp de lemn, sculptat intr-o maniera foarte artistica.

De aici mai avem aproximativ 30 -45 minute pana la Refugiul Grind 1. Constat cu tristete ca defrisarile in zona LA TABLE nu au incetat; vedeam acelasi lucru aici si in 2005…

Iata-ne si la refugiul Grind. Este refacut si in mod categoric arata mult mai bine decat arata cand am venit prima data aici cu Mihaela, in 2005. Imi aduc aminte ca atunci era plin de sticle de bere inauntru. Chiar ma intrebam cine ar putea sa care sticle de sticla pana aici…

Vremea era din ce in ce mai buna. Se vedeau niste nori frumosi, urme de zapada pe versantii abrupti si un cer de un albastru clar; nu mai vorbesc de floricelele din poiana..

Am mai fost o singura data primavara in Piatra Craiului insa nu am vazut explozia de flori pe care o vad acuma; din pacate nu le cunosc denumirile.

Ne oprim sa mai mancam ceva inainte de a ataca urcusul catre Piscul Baciului( sau Varful LA OM- 2239m alt.).

Este foarte cald iar eu incep deja sa simt disconfortul creat de temperaturile ridicate. Este in jur de ora 13 iar soarele bate cu putere.

Ma gandesc la urcusul solicitant care urmeaza si imi imaginez deja cum o sa transpir..Intotdeauna am avut probleme cu caldura; cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana de cate ori mi-a fost frig. In general, eu chiar si iarna umblu cu tricou si cu o geaca ceva mai groasa deasupra. Mai bine sa-mi fie frig decat sa simt cum curge apa pe mine!

Am inceput sa urcam spre varf. Drumul nostru merge la inceput pe o poteca prin iarba insa in curand ajungem pe un drum cu bolovani, grohotis  si cu  stanci in dreapta. Nu este un urcus dificil, dar mie caldura imi pune probleme din ce in ce mai mari.

Pe masura ce urcam avem o vedere foarte buna inspre creasta sudica; creasta sudica este, in opinia mea, mai salbatica decat cea nordica. Aici nu exista lanturi sau cabluri montate in portiunile dificile, si nici nu am vazut foarte multi montagniarzi parcurgand-o.

Masivul Piatra Craiului este compus din doua creste reprezentative: creasta nordica si cea sudica. Creasta nordica incepe de la Varful Turnu si se termina la Varful LA OM. Ca repere reprezentative pe traseu, avem: Refugiul Ascutit si Padina Popii( aici se gaseste si un stalp indicator care ne arata drumul catre refugiul diana iar apoi spre cabana Plaiu Foii).

Creasta sudica incepe de la Piscul Baciului si se termina in Saua Funduri. Timpul mediu de parcurgere pe ambele creste este de aproximativ 4h. Marcajul pe care trebuie sa il urmarim pe creasta este punct rosu, vizibil pe stanci.

Am ajuns pe Piscul Baciului si am dat curs uneia dintre activitatile noastre preferate: fotografiatul.

Pe varf ne intalnim cu cateva persoane din Brasov si schimbam cateva impresii despre munte, peisaje, calatorii in general.

Aici e ceva mai racoare, norii sunt din ce in ce mai prezenti si nu au o infatisare tocmai prietenoasa. Cu toate astea, prognoza pentru ziua de azi se anunta foarte buna.

Pe mine insa caldura de mai jos m-a obosit destul de tare; cu toate ca port bandana, soarele m-a batut destul de serios asa ca a inceput sa ma doara capul. Scot din rucsac o pastila de antinevralgic( care nu lipseste niciodata din trusa mea medicala) si o inghit pe nerasuflate.

Urmatorul punct important, la cativa zeci de metri dupa ce coboram in directia seii sudice, este refugiul Grind 1. Refugiul este identic cu celelalte refugii din Piatra Craiului: forma oarecum sferica, rosu si cu o capacitate de aproximativ 10 persoane.

Iata si o imagine mai buna cu creasta sudica, mai jos.

Cred ca este a treia oara cand parcurg acest traseu si cu toate astea nu m-am plictisit de el. Pot sa spun, fara sa exagerez, ca de fiecare data vad altceva: lumina care cade altfel pe peretii impunatori de calcar, culoarea ierbii, apusul soarelui, norii care se joaca pe deasupra mea…

La putin timp dupa ce am trecut de refugiul Grind 1 , in dreapta, se vede traseul LA LANTURI. Este unul dintre cele mai( daca nu chiar cel mai) dificile si abrupte trasee marcate din Piatra Craiului; coborarea pe acest traseu se face din loc in loc pe niste saritori asigurate cu cabluri sau lanturi. Pe vreme nefavorabila( in special ploaie) coborarea devine si mai dificila; sunt portiuni in care cel mai bine este sa cobori cu fata la stanca. O spun din propria experienta: cand am coborat prima data pe aici  in 2005, pe ploaie, am jurat ca nu ma mai intorc pe acest traseu. Bineinteles ca teama a disparut dupa cateva zile iar de atunci am avut ocazia sa mai parcurg acest traseu de inca 3 ori.

Claudia si cu Dan erau mult in fata noastra asa ca noi am profitat de ocazie si ne-am mai oprit ca sa facem niste poze.

Mihaela era si ea la a treia intalnire cu creasta sudica; ei in general nu ii place sa repete traseele, i se pare pierdere de vreme. De data asta insa vedeam ca ii place ceea ce vede.

Si acum, primul moment cu adevarat neplacut al acestei ture. Am spus ca mai devreme luasem antinevralgic; cu toate astea insa durerea de cap nu imi trecuse, ba din contra. Ma dureau tamplele din ce in ce mai tare. Nu am vrut sa ii spun Mihaelei pentru ca nu am vrut sa o alarmez si,  oricum, am sperat ca situatia se va ameliora.

Din pacate nu a fost asa. In scurt timp a aparut si senzatia de greata. Mergeam incovoiat de durere si la un moment dat m-am intins pe stanci si am varsat tot ceea ce mancasem cu vreo 2 h inainte. Mihaela era mai in fata dar la un moment dat s-a intors si m-a vazut. Bineinteles ca s-a speriat si ma- intrebat ce am. I-am zis ca asta s-a intamplat din cauza durerii de cap si sa nu isi faca griji pentru ca ma voi simti mai bine.

Stiu sigur ca nu s-a linistit dar am plecat amandoi mai departe incercand sa trecem peste acest moment. Dupa aproximativ jumatate de ora de mers mi s-a facut rau din nou. M-am intins din nou pe stanci si am repetat procesul. Acum ma chinuiam si mai tare si simteam cum mi se umfla tamplele din cauza efortului.

De data asta m-am speriat si eu. Mai aveam o gramada de mers pana in Saua Funduri iar eu eram stors mai ceva ca o lamaie. Nu mai aveam energie ca sa merg mai departe dar nici nu ma  incumetam sa mananc ceva ca sa ma intremez.

Claudia si cu Dan erau mult inainte asa ca nu aveam cum sa ii strig si sa ii rog sa stea pe loc; de intors nu ma puteam intoarce pentru ca mersesem ceva pe creasta. Si de fapt, sa ma intorc unde? La refugiu? De acolo mai aveam de mers indiferent de directia pe care doream sa cobor.

Mihaela a intrat in panica destul de serios. Am incercat sa ii explic ca, de obicei, dupa doua astfel de evenimente dispare si senzatia de greata, dispare si migrena…Pana la urma s-a mai linisit si am pornit amandoi, incet, la drum.

Nu incercam sa-i ajung pe cei din fata; nu incercam decat sa ma autosugestionez si sa imi spun ca voi reusi sa termin traseul fara probleme. Parca incepe sa imi treaca durerea de cap…Incerc sa depasesc obstacolele incet, pas cu pas. Nu ma grabesc, mai ales ca stiu ca sunt multe portiuni foarte abrupte unde poti sa pleci linistit la vale.

Ca sa imi mai iau gandul de la starea de dinainte incep sa fac poze. Mihaela se mai opreste si ea, mai glumim, mai spunem cate o poveste, astfel ca timpul trece iar eu incep sa uit de durerea de cap.

Deasupra noastra planeaza nori negri si incep sa cred ca nu este exclusa o ploaie zdravana.

Desi am fost de multe ori in Piatra Craiului ma mir in continuare de lama ascutita pe care mergem. Imi spunea odata, demult, un foarte bun prieten ca aceasta creasta seamana cu o lama de fierastrau. Daca aveti rau de inaltime nu e recomandat sa veniti pe aici.

Pasajele expuse si haurile din dreapta te cam lasa fara respiratie.

Tot pozand si tot vorbind, ne apropiem de Saua Funduri. Aici ne asteptau Claudia si cu Dan.  Le-am povestit pataniile noastre de pe traseu. Si..surpriza mare! Nu ma mai durea capul! Sa fie oare asta un semn ca nu il mai aveam pe umeri?

Am stat aici si ne-am odihnit un pic apoi am inceput coborarea prin padure. Am coborat cam doua ore pana am ajuns intr-o poiana.

Aici am aruncat ultimele priviri catre creasta Pietrei Craiului.

Poiana prin care trecem este plina de flori! Pacat ca aparatul meu nu imi permite sa fac niste poze mai deosebite cu floricelele pe care le-am vazut.

Aici este un loc foarte bun de pus cortul si de admirat privelistea.

Noi mergem mai departe si intram in padure, pe drumul care ne va scoate la cabana Brusturet. Coborarea este destul de abrupta spre final. Ne prinde intunericul in padure dar nu ne ingrijoram pentru ca avem frontalele.

De la cabana se auzeau niste manele de calitate insa noi le-am ignorat si am mers sa ne spalam un pic la izvorul din apropiere.

A, sa nu uit! Ghici cu cine ne-am intalnit in padure, pe poteca??

Asta a fost asa, un fel de surpriza emisiunii!


0 Responses to “Creasta Sudica a Pietrei Craiului”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

May 2009
M T W T F S S
« Apr   Jun »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: