10
Jan
10

Viscol pe varful Ciucas

Ianuarie 2010. S-a terminat cu sarbatorile de iarna, cu sarmale, carne de porc, salata de beouf si altele. Era timpul sa iesim din Bucuresti si sa dam o tura pe la munte. Am ales ziua de duminica intrucat sambata mai aveam cate ceva de facut prin Bucuresti.

Site-urile meteo anuntau temperaturi foarte scazute iar asta era o problema in primul rand pentru ca nu aveam cauciucuri de iarna si lanturi. Fiind vorba de mers la o zi am ales ceva mai apropiat si anume Ciucas. Stiam ca pana la Cheia e drumul bun si fiind destul de circulat drumul va fi cat de cat intretinut( curatat de zapada si gheata). Am hotarat sa mergem cu masina lui Dragos asa ca dis de dimineata am plecat spre Soseaua Giurgiului, i-am luat pe Nicu si Raluca apoi ne-am indreptat catre DN1. Am ajuns la Cheia pe la 8:30, am parcat masina la hotel Zaganu si ne-am indreptat catre cabana Muntele Rosu. Planul era sa facem varful Ciucas, un varf pe care incercasem sa-l fac de mai multe ori insa de fiecare data vremea imi fusese potrivnica.

Cred ca erau in jur de 2 grade, dar mie nu mi se parea frig deloc. Pe mine caldura ma oboseste foarte tare asa ca mersul pe asemenea temperaturi este fericire curata. Ninsese foarte mult, mai mult decat ma asteptasem; drumul pana la muntele Rosu era plin de zapada, copacii erau incarcati de nea iar ceata incepuse sa-si faca aparitia.Cand am inceput sa urcam prin padure, am observat ca pamantul de sub talpile noastre era bocna; cred ca fusese un geeer…brrrrr. Nu ca acum nu ar fi fost.

Nu mai era nimeni pe traseu, era liniste totala. Cred ca lumea statea in casa, la caldura, la un ceai cald…

Am ajuns la muntele Rosu pe la ora 10, glumind si facand poze; iarna isi intrase in drepturi, ce sa mai vorbim! Nu mai vazusem demult atata zapada in Ciucas. La muntele Rosu era foarte multa ceata, nu se vedea aproape nimic..

Ne-am gandit ce sa facem si pana la urma am hotarat sa atacam varful; ne-am gandit ca daca vremea se va strica foarte tare ne vom retrage. Un pic mai sus de cabana Muntele Rosu am dat peste niste temerari care vroiau sa faca varful, la fel ca si noi. Dormisera la Silva iar acum aveau planuri mari; era bine ca aveam cu cine sa mai schimbam si noi o vorba.

Am inceput sa urcam prin padure bucurandu-ne de linistea care domnea peste tot; copacii erau plini de zapada astfel ca aveau crengile pana in pamant. Imi aduc aminte ca am mai incercat in urma cu un an sa fac varful Ciucas, in aceleasi conditii; mai sus de Cabana Ciucas insa ne-am gasit in imposibilitatea de a continua drumul din cauza ca totul era inghetat si nu puteam merge fara coltari. Nu am avut de ales si a trebuit sa ne intoarcem, jurand insa cu mana pe inima ca ne vom cumpara coltari imediat cum vom ajunge in Bucuresti.

Acum insa situatia era un pic diferita in sensul ca AVEAM COLTARI!

Ne-am mai oprit in padure, am mai baut niste ceai cald din termos, am mai facut niste poze si pana la urma am ajuns la cabana Ciucas; aici deja viscolul ne luase in primire. In sinea mea ma bucuram pentru ca aveam parte in sfarsit de o iarna in adevaratul sens al cuvantului: era f. frig, zapada era din abundenta iar ceata parea ca ne va insoti tot restul drumului.

La cabana Ciucas constat cu surprindere ca exista…FORME DE VIATA. Vad un caine iar la  un moment dat din cabana iese un cioban care ne face semn sa intram. Intram in cabana, stana sau ce-o fi si intalnim al doilea cioban care statea langa foc, linistit. Incaperea era utilata cu cele necesare unui trai modest dar nu neaparat saracacios. Oamenii foarte de treaba, ne invita sa ne asezam si sa ne odihnim un pic. Nu ezitam si scoatem mancarea din rucsac si ne apucam de treaba nu inainte de a-i invita si pe ei. Ne refuza politicos spunandu-ne ca isi pregatesc si ei o mamaliga cu branza mai tarziu.

Din discutia cu ei aflam ca Ciucas este in constructie sau re-constructie, spuneti cum vreti. A fost luata de un investitor care vrea sa o termine repede ca sa poata scoate bani de pe urma ei. Imi aduc aminte cat de jalnic arata cabana cand am venit aici in 2006..

Bine macar ca acum se ocupa cineva  de ea.

Terminam masa si ne pregatim de plecare. Suntem hotarati sa ajungem pe varf in ciuda whiteout-ului de afara.

O luam la pas prin ger si zapada mare si avem un singur obiectiv: varful Ciucas-1954m alt. Ceata si viscolul insa incep sa ne puna probleme. Eu nu fusesem niciodata pe varf dar stiam cam cum arata si stiam cam ce repere trebuie sa intalnesc pe traseu.

Mergeam foarte greu din cauza cetii in primul rand; nu se vedea nimic..din cand in cand prin ceata densa se mai vedea cate un stalp dar cam atat; stiam ca in zona trebuie sa fie portiuni de jnepenis dar acum nu vedeam nimic.

Dupa ce am mers aiurea prin ceata, vreme de vreo jumatate de h, am hotarat ca in cazul in care vremea se inrautateste si nu mai gasim nici un marcaj sa facem cale intoarsa.

Nu vroiam sa risc aiurea dar in acelasi timp imi doream sa ajung pe varf si mai ales imi doream sa ii duc pe cei cu care eram pe varful Ciucas, in conditii adevarate de iarna, in calitate de aspirant la titlul de ghid montan.

La un moment dat am mers inainte ca sa caut marcajul si am balaurit pret de vreo 10 minute prin ceata; am intrat in zapada pana la sold dar nu m-am lasat. Pe alocuri m-am mai folosit de piolet, m-am mai poticnit dar eram hotarat sa reusesc. Pana la urma am gasit stalpul si i-am chemat si pe ceilalti. Increzatori, am pornit mai departe prin zapada care ajungea in mod constant pana mai sus de genunchi.

Era viscol, batea vantul destul de tare iar barba si parul incepusera sa imi inghete. Pot sa spun ca am mers din stalp in stalp, adica ne apropiam de unul…mai stateam si scrutam cu privirea atat cat se putea apoi incercam sa il gasim pe urmatorul si tot asa..

Stiam ca trebuie sa ajungem pe la baza stancilor dar deocamdata nu se vedea nimic. Am mai mers o bucata de vreme si am dat de niste portiuni de jnepenis pe care le-am luat ca repere pentru coborare. Viscolul era atat de puternic incat dupa ce faceam cativa pasi ne acoperea urmele in totalitate; parca nu trecuse nimeni pe acolo.

Vorbisem in urma cu cateva zile cu sotia mea, Mihaela, si imi spusese ca trebuie sa intalnim un mic horn prin care va trebuie sa ne strecuram. La un moment dat am intalnit ceea ce parea a fi un horn motiv pentru care am incercat sa merg prin el; dupa ce m-am afundat bine in zapada mi-am dat seama ca nu e hornul cu pricina asa ca l-am coborat cu atentie.

Ceata si zapada mare in continuare. E clar ca asta este trendul zilei.

Dar iata si hornul promis. Plin de zapada si un pic abrupt; cel putin asa l-am vazut eu atunci. Am inceput sa-l urc cu atentie uitandu-ma tot timpul in spate la cei 3 prieteni care se luptau cu zapada mare. Obositor…obositor..obositor dar frumos in acelasi timp. Vantul se intetise, nu gluma.

Am iesit din horn apoi am inceput sa vad cum se contureaza stancile. Trebuie sa trecem pe la baza  Tigailor mari, Babelor la sfat.

Mergem pe la baza lor cu atentie pentru ca poteca este cam ingusta si plina de zapada iar in dreapta nu prea avem de ce sa ne tinem..

Cine a zis ca iarna nu-i ca vara a stiut ce a zis. Zapada mare, ceata si viscolul pot pune  probleme mai ales daca nu ai mai facut traseul pe timp de vara.

La un moment dat ne intalnim cu temerarii de care spuneam la inceput; coborasera de pe varf si spuneau ca nu au putut sa stea acolo deoarece vantul sufla ca turbat. Nu imi era greu sa cred pentru ca si pe noi ne izbea cu putere in fata.

Ceata parea ca se mai risipeste iar la un moment dat mi s-a parut ca am vazut si putin soare. Imi dadeam seama ca ar trebui sa fim aproape de varf dar ca in multe situatii partea finala e cea mai grea.

Vantul sufla ff tare si asta ne ingreuna mersul. Deodata…IATA VARFUL! Se vede stalpul indicator asa ca ma grabesc sa ajung la el.

Ajung acolo si ma tin cu amandoua mainile de stalp ca sa nu ma ia vantul. Nu exagerez cu nimic, era un vant cum nu cred ca am prins vreodata pe munte. Nicu, Raluca si cu Dragos erau la cativa metri in spatele meu. A doua a ajuns Raluca; am prins-o de rucsac si am tinut-o ca sa nu zboare de langa mine.

Pentru Dragos a fost foarte amuzant. Lui i se parea extraordinar felul in care il tinea vantul.

Nu am putut sa scoatem aparatul ca sa facem poze pentru ca era ff. frig asa ca ne-am multumit cu ceea ce se vedea de acolo, atat cat se vedea.

Nicu a coborat de pe varf cu spatele si tarandu-se. Din nou, nu exagerez cu nimic..

Am coborat pe cat posibil pe aceleasi urme, pe vant si ceata. Vremea nu s-a schimbat pana am ajuns la cabana. Sper totusi sa fac varful Ciucas si iarna pe vreme buna. As vrea sa vad Tigaile si Babele incarcate de zapada. Sunt sigur ca spectacolul iernii ar fi unic.

Am ajuns la cabana Silva si ne-am dus repede catre sala de mese pentru ca de-abia asteptam sa mancam ceva cald.

Domnul Bucur, cabanierul, a fost foarte amabil ca de obicei. Am servit si felul 1 si 2 si o bere rece Ciucas.

Foarte multumiti de ceea ce facusem ne-am dus agale catre Cheia, am luat in primire masina si ne-am indreptat catre Bucuresti. Era ora 20.

A fost o zi plina si reusita.

Multumiri echipei!


5 Responses to “Viscol pe varful Ciucas”


  1. November 23, 2010 at 11:26 pm

    Asta chiar a fostiarna in toata regula. As vrea sa fac si eu traseul asta dar cu placa in spinare si coborarea pe placa.
    Nu ai specificat daca ai folosit coltarii sau nu. M-ar interesa sa vad daca se poate face si in boots sau trebuie bocanci de munte.

    • November 24, 2010 at 5:12 am

      iarna ca asta rar am prins pe munte. am prins ceva asemanator in iezer papusa in februarie 2009, dar nu se compara cu ce a fost in ciucas. nu puteam sa stau in picioare pe varf, asa de tare batea vantul; imi inghetase barba…

    • November 24, 2010 at 5:42 am

      eu am avut si coltarii la mine dar nu i-am folosit cu toate ca au fost vreo cateva portiuni in care mi-au cam tremurat pantalonii. si nu neaparat de frig…:)

  2. 4 boreal2007
    April 1, 2011 at 5:48 pm

    Salutare,

    Cred ca am fost in aceeiasi perioada in Ciucas sau la o saptamana dupa voi, insa noi am parcurs culmea Gropsoarele-Zaganu si am stat doua zile.
    http://boreal2007.wordpress.com/2010/01/26/jurnal-de-gerar-2010-sub-cerurile-ciucasului/

    Sanatate,
    Cristi


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

January 2010
M T W T F S S
« Dec   Feb »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: