25
Feb
10

Cursul AGMR din Retezat

Ee, iata ca a venit si randul modulului de iarna alaturi de AGMR. Cursul s-a desfasurat intre 20-24 Februarie in muntii Retezat, cu cazare la cabana Gentiana.

Imi doream de mult sa ajung aici dar pana acum nu avusesem ocazia. Auzisem de la Floricel, care fusese de doua ori prin zona, ca nimic nu se compara cu o saptamana petrecuta in imparatia lacurilor glaciare si a piscurilor semete din Retezat.

Harta

Plecarea s-a facut din Brasov. Ghizii erau deja la Gentiana de vreo cateva zile.

Cum ni se comunicase ca vom face si schi de tura, am carat dupa mine( pe langa echipamentul de baza) o pereche de schiuri si clapari. Auzisem ca vom face si catarare asa ca luasem si echipamentul de catarat: bucle, casca, coltari, anouri etc.

Ce a rezultat din aceasta pregatire? Nu va spun, pentru ca veti vedea mai incolo. E surpriza🙂.

Buuun. In Brasov m-am intalnit cu sotii Mares( Mihaela si Mihai) cu a caror masina aveam sa plecam spre Retezat, cu Costi, Bogdan Colonelu’ si Elisabeta aka Eta.

Dupa ce ne-am facut inventarul echipamentului si am luat niste CD-uri cu metale pentru ascultat in masina, am pornit la drum. Am plecat din Brasov pe la ora 20, cu Rammstein urland in boxe🙂. Cu toate ca dupa ce am iesit din Brasov a inceput sa ninga s-a mers fara probleme. Am mai motait in masina, am mai deschis din cand in cand ochii iar cand m-am trezit de-a binelea ajunsesem la Carnic.

Am ajuns pe la 2 noaptea. Din pacate la un moment dat nu s-a putut urca panta pe care ne aflam asa ca Mihai a coborat ca sa puna lanturile. Am coborat cu totii din masina ca sa supraveghem operatiunea si eventual sa dam o mana de ajutor. Fiind obisnuit cu caldura din masina nu m-am gandit sa pun ceva mai gros pe mine. Afara batea un vant!!!!!!!! Era frig iar vantul nu facea decat sa amplifice senzatia.

Intr-un final glorios, Mihai a reusit sa parcheze masina asa ca fiecare a inceput sa-si scoata bagajele si sa si le aranjeze cum stie mai bine. Si acum cred ca a venit momentul sa va spun cat am carat eu in spate, din poiana Carnic pana la Gentiana. Fiecare a avut bagaj foarte mare dar cred ca al meu( nu sunt modest, recunosc) depaseste limitele intelegerii umane.

Chiar daca este foarte greu de crezut, am carat: un rucsac de 80 L( fidelul meu Solitaire high 80), deasupra lui am pus rucsacul de 40 L( marca Solitaire, al carei client sunt). Cum l-am pus deasupra? Nimic mai simplu: am pus pe rucsacul de 80 schiurile cu claparii (care formau un V) iar pe ele am bagat bretelele de la cel de 40. Eta avea ceva probleme cu caratul bagajului asa ca m-am oferit sa o ajut; asta a insemnat ca DEASUPRA am mai adaugat u ghiozdanel modest de vreo 15 l. Acum va las sa faceti adunarea si sa-mi spuneti cam cat credeti ca am carat pana la Gentiana. Astept cu interes raspunsurile voastre!

Pana la Gentiana aveam de mers cam 3 h. Zapada putina pe traseu, in multe locuri flescaita. Urcam de 10 minute si deja mi se parea ca cineva isi bate joc de mine; incerc sa ma autosugestionez si ma gandesc la serpasii care duc in spate, cu lejeritate, cateva zeci de kg.
Bineinteles ca opririle au fost foarte dese iar pauzele destul de lungi. De fiecare data cand trebuia sa ma ridic aveam nevoie de doua persoane care sa ma traga..
La un moment dat am ajuns la un pod peste care trebuia sa trecem; aici Bogdan, sub povara rucsacului, s-a dezechilibrat si a cazut in zapada. Cu toate ca momentul era hilar nu prea mi-a venit sa rad pentru ca nici eu nu stateam prea bine pe picioare.
Ideea este ca asta a fost cel mai dificil si greu de suportat urcus de care am avut eu parte de cand merg pe munte. Ma simteam atat de obosit incat de-abia imi taram picioarele; colac peste pupaza, din cauza extenuarii, aveam o acuta senzatie de greata care m-a parasit de- abia cand am ajuns la Gentiana.
Am blsetemat schiurile in fel si chip. De ce? Pentru ca se agatau de copaci si ma dezechilibrau. Se crapase de ziua si noi tot urcam prin padure, cu ochii carpiti de somn.
Imi aduc aminte ca am fost foarte fericit cand am dat de o tablita pe care scria ca mai avem jumatate de ora pana la cabana; bineinteles ca acea jumatate de ora s-a transformat intr-o ora jumatate de agonie.

De prin padure…

To cut a long story short, am ajuns la Gentiana la ora 9. Timp de mers din poiana Carnic pana la cabana: 6 ore.
Am zis ca ma duc sa ma culc imediat, poate imi refac fortele. Nu am reusit sa dorm absolut deloc asa ca m-am foit sub patura timp de vreo 2 h.

Voi prezenta mai jos calendarul activitatilor desfasurate alaturi de ghizi in timpul sederii noastre in Retezat.

Sambata, 20 Februarie

Intalnire cu ghizii la Gentiana. Cum vremea era foarte urata, am stat in cabana si am discutate despre masivul Retezat: prezentare, discutii pe harta etc.

Vremea lasa de dorit..

Am discutat si despre avalansa iar Catrinel Enache ne-a prezentat AVALUNG, un dispozitiv pe care ar fi bine sa il aiba oricine face ture serioase pe munte, iarna.

Dupa amiaza am simulat cautarea victimelor ingropate in urma unei avalanse; pentru asta am folosit sonda, pieps, lopata.

Duminica, 21 Februarie

Ziua a fost marcata de ceata si viscol. Avand in vedere conditiile meteo care lasau de dorit am facut tura pe bocanci pana la Bordul Tomii, pe marcaj banda albastra; ca reper, la 15-20 minute de la plecare dam peste un pod de lemn iar un pic mai sus intalnim o cruce comemorativa. Dupa aproximativ 1 h de mers ajungem la bolovanul de la Bordu Tomii; in drum spre acesta trecem si pe langa Bordulet, varianta mai mica a primului.

La un moment dat parasim valea Pietrele si urcam in stanga( pe versant), abatandu-ne de la marcaj. Am facut urme cu randul, sub stricta supraveghere a domnului Enache, avand grija ca cei din spate sa poata merge pe urmele facute.

Am identificat cea mai sigura ruta pentru a urca pe versant; regula spune ca trebuiesc evitate culoarele si nu trebuie sa taiem pantele. Trebuiesc urmarite in mod special zonele cu jnepenis, copacei, stanci pentru ca acestea fixeaza zapada.

Alta regula spune ca trebuie pastrata o distanta mai mare intre participantii la tura( cativa metri) pentru a nu incarca panta; se vor evita miscarile bruste pe panta si in zonele mai expuse.

La un moment dat am coborat catre zona numita Bordul Tomii( aici este un bolovan foarte mare). A urmat echiparea cu coltari si urcarea catre lacul Pietrele, pe marcajul banda albastra.

Aici am fost impartiti in doua echipe; am invatat sa facem adaposturi in zapada, in caz de vreme rea. Doamna Felicia ne-a povestit despre adaposturile( grote sapate in zapada ) care exista in muntii foarte inalti; aceste adaposturi sunt permanente si in general cunoscute de cei care urca muntele in mod frecvent.

Pentru construirea adaposturilor tip iglu s-a procedat astfel:

– se face o movila de zapada peste care se pun rucsacii echipei; rucsacii au rol de fixare.

– se acopera totul cu zapada, aceasta intarindu-se si formand o masa compacta

– se sapa un tunel in care intra cei care se adapostesc( 3-4 persoane). Acestia scot pe rand rucsacii care au fost pusi pentru fixare.

Cealalta echipa a facut un alt tip de adapost, numit transeu. Aici se folosesc si schiurile si betele, pe post de acoperis.

– se sapa o groapa de forma rectangulara( latimea este data de lungimea schiurilor iar adancimea este de aproximativ 1 m si jumatate); deasupra se pune o folie de supravietuire pentru a pastra caldura.

Odata terminate adaposturile, facute in plin viscol, ne-am retras la Gentiana. Aici ne-am impartit in grupe si am facut cautare in avalansa; am folosit PIEPS, lopata si sonda gradata.

Eu am fost in echipa cu Aurel si cu Bogdan. Cum se face? Se pornesc PIEPS-urile avand grija sa se inchida telefoanele mobile, pentru a nu bruia semnalul. Cautarea cu sonda se face in spirala. Cand aparatul indica aprox 0.8 m incepem cautarea fina la nivelul solului, pe orizontala ( in cruce ).

– echipa mea a gasit victima in 14 min, timpul optim pentru gasire fiind  de aproximativ 15 minute( sansele de supravietuire sunt cam 80% ).

Dupa acest exercitiu ne-am retras la un ceai cald si ne-am asezat la discutii cu Mihai Constantenec, despre schiurile de tura.

Masa mare🙂

Luni, 22 Februarie

Vremea a fost foarte frumoasa, cu un cer de un albastru deosebit si vizibilitate pe masura.

Am fost impartiti in doua echipe  si am facut tura pe schiuri, respectiv pe bocanci.

Se vad varfurile Bucura si Bucura 2..

Tura pe schiuri a constat in mers pana la Bordul Tomii si exersat miscarile specifice schiului de tura( deplasare si intoarcere); de aici am urcat pe valea Pietrele iar la un moment dat am parasit marcajul mergand catre dreapta, spre culmea Stanisoara.

Odata ajunsi in creasta am putut admira varfurile Retezat, Bucura si Saua Bucurei. O parte din noi s-a indreptat catre varful Stanisoara; am ajuns pe varf dupa aproximativ jumatate de ora de mers pe creasta, printre bolovani si jnepenis.

Dupa deja clasicele poze de pe varf am coborat la restul echipei si am hotarat sa ne intoarcem la Bordul Tomii. Coborarea s-a facut pe schiuri; aici am exersat intoarceri in deal( cu baterea platformei si Kick-turn ).

Ne-am intors la Gentiana pe la ora 17. Seara am facut cursul de prim ajutor si am reluat ceea ce invatasem despre BLS( BASIC LIFE SUPPORT). Radu Mircea ne-a povestit si despre hipotermie si degeraturi.

Seara s-a incheiat cu o discutie despre avalanse; instructor: Nusu.

Marti, 23 Februarie

Surprinzator..vremea a fost din nou excelenta! Lucru care se intampla destul de rar cand mergem noi in tura🙂.

Grupul a fost foarte mare. Am mers catre varful Peleaga( 2509 m ). Marcajul pe care l-am urmarit a fost banda albastra.

Pe drum, domnul Enache ne-a instruit cu privire la informatiile de care trebuie sa tinem seama atunci cand plecam in tura: starea vremii, starea zapezii din ultimele zile, posibilitatile de retragere din traseu etc.

Pe langa echipamentul de baza am avut la noi: coltari, piolet, bete de trekking, sonda, lopata, Pieps.

Era mai cald decat in zilele trecute; zapada era buna pentru ceea ce ne propusesem.

De la lacul Pietrele am mers in stanga( traseul nu mai este marcat) si ne-am indreptat catre creasta; am urmarit traseul cel mai ferit de avalanse. S-a mers pe langa jnepeni, stanci, evitandu-se valcelele si culoarele.

La un moment dat ne-am oprit ca sa ne punem coltarii deoarece zapada era destul de inghetata. Am avut tot timpulgrija sa lasam distanta mai mare intre noi astfel incat sa nu incarcam panta.

Dupa aproximativ 1 ora de urcus sustinut am ajuns in creasta si am intersectat marcajul banda rosie; ne-am orientat catre varful Peleaga. Pana pe varf am mai facut in jur de o ora.

Am trecut pe langa coltii Pelegii; in aceasta zona am vazut o cornisa foarte mare. Un punct de reper, in drum spre Peleaga, este traseul Muchia Mare- traseu de alpinism, cotat cu 5A.

De pe varf am coborat partial pe acelasi drum pe care am urcat; am mers pe cat posibil prin zone ferite de lumina soarelui, ca sa putem folosi si coltarii.

Coborarea de pe varf pana la Bordul Tomii a durat aproximativ 2 ore.

La Gentiana am ajuns la ora 16. Cealalta echipa, condusa de Nusu, care mersese la schi de tura a ajuns dupa ora 20.

Dupa masa de seara Radu Mircea ne-a explicat si prezentat modalitatile de bandajare ale unui ranit( bandajarea s-a facut din cap pana in picioare). Bandajul pus la cap se numeste capelina.

Miercuri, 24 Februarie

Dimineata am avut cursul despre alimentatie tinut de Radu Mircea iar apoi cursul despre GPS, cu Razvan Spiridonescu.

Ghizii mai ramaneau cateva zile in Retezat. Noi ne-am facut bagajele si am plecat spre poiana Carnic. Zapada se topise bine de tot asa ca prin padure ne-am luptat cu noroiul.

In drum spre Brasov am oprit in Sibiu ca sa cautam un restaurant. Eram satui de supa la plic, conserve si branza topita. Am avut parte de o masa copioasa. Din meniu spicuim: varza calita, carnati, cartofi prajiti, mici…Asa cum le sade bine oamenilor de munte, ce sa mai!

Retezatul mi-a lasat niste amintiri foarte placute. Am petrecut cateva zile foarte frumoase( chiar daca vremea nu a tinut tot timpul cu noi) in compania unor oameni deosebiti si de la care am avut ce invata🙂. De-abia astept sa revin acolo iarna!

 

La final🙂

 


12 Responses to “Cursul AGMR din Retezat”


  1. January 18, 2011 at 11:21 am

    135l+skiuri+clapaaari+noapte+oboseala+urcus sustinut = claaar peste limitele intelegerii umane! :)) Dar a meritat, se pare… chiar eram curioasa sa citesc de traseul spre Vf Peleaga unde am ajuns si eu acum n ani (13-14) tot in conditii asemanatoare (zapada mare ..dar prin martie) si unde din pacate nu imi mai aminteam clar cum se ajunge iarna (stiam ca pe undeva in stanga pornind de la Bordu Tomii, dar nu eram sigura, adica nu ajungeai in Curmatura Bucurei).
    Retezatul e muntele meu de suflet si merita (ca orice munte de altfel) sa fie vazut in orice anotimp!

    • January 18, 2011 at 11:24 am

      asa este Gabi🙂. Un munte extraordinar de frumos. As vrea sa ajung acolo si vara, sa stau o saptamana cu cortul. Cineva mi-a spus ca este foarte frumos in poiana Pelegii. Ai fost acolo?

  2. 3 Razvan Moraru
    January 18, 2011 at 11:23 am

    Foarte fain ce ai trait acolo. Am avut parte si eu de ceva semanator (dar mult mai usor) acum un an. Intr-adevar Retezatul este foarte frumos. Felicitari si cat mai multe ture reusite… Dc nu in viitor cu familia.

    Cu respect,
    Razvan M.

  3. January 18, 2011 at 11:32 am

    Da da! La Bucura am stat, insa, cu cortul (la Poiana Pelegii e posibil sa ai parte de miros de mititei and Co🙂 dar nu neaparat, nu tot timpul). La Poiana Pelegii se poate ajunge cu masina si e mai usor de ajuns la Bucura din acea directie (2h max fata de 4-5h dinspre Carnic/Pietrele). Sunt frumoase oricum ambele variante (incercate de mine..pe altele inca nu am fost inspre Bucura).
    Oricum, ca sa faci traseele cele mai frumoase cred ca e ideal sa ai cartierul general acolo, la Bucura sa ajungi usor in pct dorite.
    Multa bafta la AGMR in continuare si la cati mai multi munti cutreierati!

  4. January 18, 2011 at 11:35 am

    Cam asa e vestit, dar nu neaparat, poate nu e tot timpul ! Oricum zona merita vazuta.🙂

  5. January 24, 2011 at 9:38 am

    Eu n-am stat sa calculez cat ai carat, sunt sigura ca ai simtit fiecare kilogram si ca n-ai ratat nici unul😀
    … dar am citit despre curs si mi s-a parut destul de complet ca raport timp-specialitati-teorie-practica.

    • January 24, 2011 at 9:59 am

      ai mare dreptate..nu am ratat nici un kilogram🙂. asta m-a facut sa ma gandesc foarte bine la ce voi cara cu mine data viitoare cand voi merge acolo. by the way, intre 19-24 februarie voi fi in retezat asa ca trebuie sa incep pregatirile. cum a fost la schi in strainatate?

      • January 24, 2011 at 10:08 am

        Multumesc de intrebare, a fost “bine” in mare parte a timpului, m-am accidentat chiar in prima zi, am stat in casa urmatoarele 4, am revenit pe partie in ultima zi si am deprins in cele 6-7 ore cate ceva din tainele acestui sport care initial mi-a displacut total, dar care mai apoi a inceput sa-mi intre in gratii…

        Una peste alta, a meritat efortul, dar ca o concluzie generala e ca am mai mare afinitate pentru cazaturi decat pentru alunecare, insa nici ghinionul nu m-a lasat “balta”😦

      • January 24, 2011 at 10:45 am

        sincer, mie mi se pare mai periculos decat cataratul. schiul este unul din sporturile pe care nu le am la inima..


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

February 2010
M T W T F S S
« Jan   Mar »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: