28
Aug
10

Creasta Generalului impreuna cu Mihai Doarna

Se anunta un weekend torid asa ca de stat in Bucuresti nu putea fi vorba. Am convenit impreuna cu Mihai sa plecam o zi la catarat.

Ne batea gandul sa incercam Creasta Generalului pentru ca era un proiect pe care il aveam in vedere dar  mai ales ca era pentru prima oara cand mergeam cap intr-un traseu de alpinism.

Am plecat sambata la 7:30 din Bucuresti si ne-am indreptat catre Cheile Rasnoavei. Mai fusesem pe Creasta Generalului dar in calitate de secund. Ca si cap de coarda lucrurile stau altfel.

Din cauza aglomeratiei am ajuns acolo la ora 11:30. Pana am sortat echipamentul si ne-am imbracat s-a facut 12. Mihai a intrat cap de coarda in traseu.

Traseul este foarte bine asigurat, are chiar prea multe asigurari, as spune. Cel putin pe primele doua lungimi se gasesc si pitoane si spituri de escalada. Noi am facut numai doua lungimi din cauza caldurii dar si din cauza ca am facut niste greseli pe care este bine sa le povestesc. Nu ma feresc sa spun ca sunt greseli de incepatori in ale alpinismului.

In primul rand nu am avut la noi o schita a traseului. Eu studiasem schita cu cateva zile inainte dar nu o printasem ca sa o pot lua cu mine. Aici traseul este destul de evident dar ma gandesc cum ar fi fost daca ne-am fi aflat in Costila unde te poti trezi linistit intr-o lungime gresita.

In al doilea rand, facand bagajul in graba nu m-am gandit sa iau un rucsac mic de perete in care sa caram cele necesare: apa, mancare, eventual alte piese de echipament. Rezultatul a fost ca nu am avut in ce sa caram apa, de exemplu, asa ca a trebuit sa umplem o sticla de 2 litri pe jumatate. Sticla pe care a carat-o secundul…

Nu mai e nevoie sa spun ca sticla se balanganea ca si cum ar fi batut un vant puternic.

Trei, papucii de catarat pe care ii aveam ii cumparasem cu o zi inainte. Ma catarasem un pic la sala si ziceam ca astfel le facusem proba. Nu am luat in calcul faptul ca la stanca voi sta( mai ales in regrupari) destul de mult incaltat cu ei. Rezultatul? Mi-au chinuit degetele in ultimul hal.

In al patrulea rand, dupa ultima experienta in care mi-am umplut adidasii de noroi am zis ca nu mai plec la munte decat in bocanci. Ceea ce nu am luat in calcul a fost ca ma voi catara in espadrile iar bocancii ii voi atarna de ham. Acum imaginati-va ditamai bocancii atarnati de ham, sticla de 2 l plina pe jumatate,  piesele de echipament si veti obtine o imagine clara a cataratorului.

Dupa cum spuneam Mihai a plecat cap. Am folosit o singura coarda de 60 m pentru ca lungimile sunt scurte. In rest casca, papuci de catarat, bucle mai lungi( cam 5 pe lungime), anouri( mie mi-au folosit ca sa -mi prelungesc autoasigurarea), carabiniere, opt de rapel.

In prima lungime se pleaca pe o brana iar apoi se merge spre stanga si in sus pe fata cazuta. Catararea nu pune probleme. Stanca este foarte aderenta, pitoane sunt din belsug. Dupa aproximativ 10 m se ajunge in regrupare. De retinut este ca secundul si cu capul nu pot comunica din cauza ca este zgomot facut de apa din chei.

In regrupare sunt 3 pitoane solide la care se poate asigura. A ajuns Mihai si a dat semnalul asa ca am inceput sa urc. Am cules toate buclele de pe traseu si in scurt timp am ajuns langa el.

M-am asigurat cu un zelb si apoi am facut schimb de echipament pentru ca aveam de gand sa merg cap pe a doua lungime.

Din pacate, intr-o secunda de neatentie eu am scapat apa asa ca planurile noastre de a face tot traseul s-au naruit. Am hotarat sa facem numai doua lungimi pentru ca fara apa vom lesina de cald.

Am plecat cap dar dupa numai 3 bucle am simtit ca papucii ma chinuie in ultimul hal. In afara de asta, lipsa antrenamentului si-a facut si ea simtita prezenta astfel ca am abandonat in favoarea lui Mihai. Dupa ce s-a sfortat un pic a reusit sa ajunga la ceea ce semana cu o regrupare intermediara.

A doua lungime debuteaza cu o fisura pe care sunt vreo 3 pitoane si chiar un spit. Se poate urca un pic pe fisura, in sprait iar apoi se poate trece spre stanga unde sunt prize ceva mai generoase. Atentie la picioare!

Am ajuns in regruparea pe care o amenajase Mihai. El asigurase la 2 pitoane foarte solide. Ulterior ne-am dat seama ca cea de-a doua lungime se termina un pic mai sus. Asta e, data viitoare.

La regruparea din a 2 a lungime se poate si ajunge si pe ocolite. Se urca pe la baza stancii si se merge spre intrarea in traseul MOLDOVEANU. De acolo se urca folosindu-ne de niste cabluri montate si se ajunge in regrupare. De aici se pleaca in a 3 a lungime.

Noi nu am mai vrut sa continuam asa ca am facut rapel.

Mai jos iata si cateva poze.


20 Responses to “Creasta Generalului impreuna cu Mihai Doarna”


  1. 1 lucian
    September 26, 2010 at 1:14 pm

    Emotionant!!!

  2. 2 rux
    September 29, 2010 at 7:23 am

    Frumoasa treaba cu carat bocancii, am carat si eu unii, care nici nu erau ai mei :)) tot in Creasta Generalului. Trebuia sa faceti si a treia lungime, e destul de scurta si simpatica (in comparatie cu prima), de acolo se coboara lejer prin padure iar regruparea este foarte aeriana, adica super😀

    • September 29, 2010 at 7:25 am

      asta chiar ca e buna. sa fie grei si sa nu fie ai tai :))))

    • September 29, 2010 at 7:38 am

      da, a ramas re-restanta pt data aviatoare. acu 2 sapt am facut caprioara din peretele animalelor asa ca m-am mai linistit cu restantele la capitolul alpinism.
      apropos de carat chestii care nu sunt ale tale…in iarna am fost la un curs de schi de tura si mers pe zapada la Gentiana, in Retezat. Pt ca stateam mai multe zile am luat si echipam de catarat( faceam curs de catarare pe gheata) si echipam specific de iarna( coltari si piolet) + mancare si alte balarii( schiuri, clapari etc). Am avut in spate un rucsac de 80l (full), peste el unul de 40l(full) si (pt ca eram cavaler dar nu stiam la ce ma inham) inca unul mai mic al unei fete( vreo 10-15 l).
      Nu mai pun la socoteala schiurile si claparii…
      Toate astea le-am carat de la 3 noaptea pana la 9 dimineata, pe vant puternic, prin padure( urcand). De la Carnic pana la Gentiana. Imi venea sa vars din cauza oboselii si greutatii..
      A fost ultima oara cand am avut excese de cavalerism..

      • 5 rux
        September 29, 2010 at 8:11 am

        Si spatele tau ce zice? :)) Moama, 6 ore de la Carnic pana la Gentiana.. Ai cam avut ceva bagaj… Visez si eu de ceva timp sa ma catar in Retezat🙂 dar inca nu stiu daca am pregatirea necesara.
        Vad ca toata lumea asa incepe, cu Generalul si Muchia Caprioarei, uite-le aici si pe ale mele: http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/creasta-generalului-si-muchia-caprioarei-ale-doua-vise.html/

      • September 29, 2010 at 8:44 am

        spatele meu a zis sa o las mai moale. bagajul era atat de greu incat atunci cand vroiam sa ma ridic trebuia sa chem 2 persoane…
        a fost cel mai urat urcus pe care l-am experimentat pana la varsta asta. Nici bagajul pe care l-am carat in Fagaras vreme de 7 zile cand am parcurs creasta( vezi Fagaras august 2006 la mine pe blog) nu a fost atat de greu.
        In Retezat, la un moment dat, unul din cei cu care urcam s-a dezechilibrat si a cazut in zapada. am ras dar mi-a trecut repede..
        da, creasta gen si caprioara sunt bune pt inceput. eu am mai fost in trasee de escalada cap de coarda dar nu se compara cu traseele de mai multe lungimi.
        la escalada ai spituri solide, distante mici intre ancore. este altceva
        am citit ce ai facut in caprioara si general. povesteste-mi un pic de acele morarului in 2-3 cuvinte. s-ar putea sa ajung acolo cu scoala de ghizi in curand( peste vreo saptamana)

  3. 7 rux
    September 29, 2010 at 9:33 am

    Pai ca echipament ai nevoie de coarda, ham, carabe etc si vreo 5-6 bucle. E un traseu usor, dar foarte foarte expus in unele zone, asa ca daca mergi cu scoala de ghizi dupa tine trebuie sa ii pui destul de bine in tema, sa nu se blocheze/panicheze rau vreunu pe-acolo. E un pic ametitor😀
    Pana la intrarea in traseu poti merge pe Braul Mare al Morarului. Pitoane pe traseu sunt suficiente (noi nu le-am gasit pe toate :D) si intr-o stare destul de buna. La un singur rapel (al doilea de pe Acul Mare) trebuie avuta mai multa grija pentru ca unul dintre pitoane este orientat in jos. Pe Acul Crucii trebuie iarasi sa aveti grija deoarece este extrem de friabil si toti bolovanii stau sa cada. Nu e un loc prea bun de popas, si incap pe el maxim 3 oameni.
    In rest, va urez vreme buna!

    • September 29, 2010 at 9:39 am

      Eu sunt CURSANT la scoala de ghizi( http://www.agmr.ro) asa ca probabil eu va trebui sa fiu atent la pasajele expuse si ametitoare. Ghizii cred ca viseaza acele Morarului. Cand ai inceput sa mergi pe munte? Vad ca ai facut trasee faine pana acum. Eu merg constant din 2005. Sunt nou in blogosfera. Am inceput sa postez acu vreo 2 luni; am de pus foarte multe posturi din urma asa ca mai dureaza. Vei avea ce sa citesti, daca intri pe blog. Astept cu interes urmatoarele tale articole!

  4. 9 rux
    September 29, 2010 at 9:49 am

    Ahaaam, am inteles🙂 Eu merg din 2007, dar pe blog am turele incepand cu 2009. Momentan nu am rabdare sa scriu retroactiv.
    Spor la scris si vreme faina pe Ace!

  5. September 29, 2010 at 6:57 pm

    Habar nu am ce s-a intamplat. La cate discutii au fost era de asteptat sa ramana treaba in pom. Ori e la CAR ori la Mircea Ordean. Pentru mine e subiect inchis, pentru ca am fost acuzata ca am “dorinte suspecte” de a ma nota in caietul respectiv :)) Sa fim sanatos cu totii, in rest.. chiar nu ma mai interesaza.

  6. September 30, 2010 at 4:18 am

    lasa , eu stiu ca scrii corect. nu te pot acuza de…agramaticalitati, vorba lui Dr. Costi Ionita :))

  7. November 23, 2010 at 7:19 pm

    Banuiesc ca ai capatat destul de multa experienta din iesirea asta. Eu am invatat de la alti cataratori ca e bine sa ai mai multe perechi de espadrile, dar cel putin doua: espadrilele de alpinism, si cele ” de grad”. In cele de alpinism trebuie sa rezisti cel putin 2 ore cu ele in picioare, iar celalalte sunt pt pasaje mai dificile si chiar se vede o diferenta mare.
    Mai e si o alta solutie in caz ca ti-ai luat “teapa” si le ai doar pe cele infernale: in regrupare le dai jos din picioare si le agati de ham cu o bucla sau o caraba ( orice pereche de espadrile are o agatatoare in spate )

    • November 24, 2010 at 5:21 am

      da, am invatat multe din experienta asta. asa e. am invatat care e treaba cu papucii de catarat.
      cand am fost in animale, nu am mai avut probleme. probabil ca si picioarele se obisnuisera deja cu papucii; ii mai purtasem si la sala asa ca se mai lasasera dar nu prea mult.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

August 2010
M T W T F S S
« Jul   Sep »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: