Archive for December, 2010

29
Dec
10

Partia Sorica si muntii Baiului

In 2009 am inceput un lucru care sper sa se transforme intr- o traditie. Mi-am propus sa nu las sa treaca anul fara sa fac o ultima tura la munte la sfarsit de Decembrie.

Daca in 2009 am inceput cu Ciucas, in 2010 a venit randul muntilor Baiului. Ziua aleasa pentru tura a fost 28 Decembrie. Obiectivul: nici o carie! Glumesc…obiectivul era varful Cazacu. Partenerul pentru aceasta tura a fost cumnatul Dan, care a vrut sa mai iasa inainte de finalul anului la o tura de dezmortire.

Iata mai jos harta muntilor Baiului, sau Garbovei

Prognoza pentru ziua de 28 nu era dintre cele mai bune insa dorinta de a pleca a invins! Am plecat la 5 din Bucuresti, gandindu-ne ca o sa mergem mai incet din cauza conditiilor meteo nefavorabile.

Cu o zi inainte DN1 fusese o adevarata provocare pentru soferi: zapada, gheata, viscol…

Toti cei care stiau ca plecam la munte ne intrebau de ce nu stam ca oamenii, acasa. Dupa ce am reusit sa deszapezesc masina, pe la 4 dimineata, am plecat sa il iau pe Dan. La vreo 10 minute de la plecare mi-am dat seama ca am uitat acasa lanturile pe care imi propusesem sa le iau…Nu m-am mai intors dupa ele, pentru ca asta aduce ghinion :).

In ciuda temerilor mele drumul a fost surprinzator de curat. Nici urma de polei cu toate ca temperatura coborase destul de mult sub zero. Am mers cu atentie si viteza redusa iar la ora 8 am fost in Azuga.

La Azuga nu mai fusesem de cativa ani, vreo 5 mai exact. Am fost mirat de faptul ca nu am gasit indicatoare si mai multa reclama pentru partia Sorica. Din moment ce partia Sorica este atractia statiunii, nu vi se pare normal ca acesteia sa i se faca reclama prin panouri, sageti indicatoare etc? Omul care vine acolo sa fie bombardat la tot pasul cu informatii despre partie, asa mi se pare mie normal. Nici macar nu este ceva greu de facut, asta ma deranjeaza cel mai tare. Lipsa de viziune si vointa, din pacate..

Trecem peste aceasta problema filozofica si pana la urma descoperim drumul spre partie. Parcam masina si ne indreptam catre Sorica 1.

Ceata domina peisajul si am senzatia ca asa va fi toata ziua. La meteo s-a anuntat ninsoare si oleaca de soare. Ninsoare avem, soare nu prea.

Pe Sorica era ceva zapada insa cam putina pentru schi, zic eu.

Tunurile..

Urcusul este destul de abrupt asa ca depunem ceva efort. Imi este atat de cald incat imi vine sa arunc hainele de pe mine. Dan este in aceeasi situatie :).

Ma fascineaza zapada care incarca crengile copacilor si felul in care acestia au incremenit..Imi incerc talentul si fac niste poze alb-negru. Ia sa vedem ce a iesit..

Prin ceata se zaresc cativa schiori care incearca partia. Se opresc langa noi si ne intreaba incotro mergem, pe vremea asta inchisa. Le raspundem ca avem de gand sa ajungem pe varful Cazacu iar apoi om vedea. Se plang de zapada putina si de gheata care se vede dedesubt. Intre noi fie vorba, am alunecat de vreo 10-15 ori pana acum..

Poza mea preferata din aceasta tura πŸ™‚

Am ajuns la cabana Schiorilor la ora 10. Aici batea vantul bine de tot. Ma intrebam de ce nu vedeam oameni pe partie. Pai normal ca nu vedeam, pentru ca ei urcau cu teleschiul si apoi isi dadeau drumul la vale. Erau destui care se dadeau si cu placa.

Am intrat in cabana si ne-am comandat doua ceaiuri fierbinti. Au mers la marele fix, cum se zice :).

Gluga mea era inghetata asa ca devenise aproape casanta. Imi placea cum se crapa gheata de pe ea.

Doamna de la bar s-a mirat cand a auzit ca vrem sa mergem spre Cazacu. Adevarul e ca nu o condamn; in afara de noi, cam toti cei care erau pe munte venisera la schi si nicidecum la tura.

Am stat la caldura vreo jumatate de ora apoi ne-am pus manusile, cagulele, si am plecat pe traseul nostru. Stalpul indicator cu marcajul aferent este langa o constructie metalica de langa cabana.

Marcajul pe care trebuia sa il urmam era triunghi rosu.

Ne-am felicitat pentru ca am ales sa ne punem cagulele, nu de alta dar era foarte frig iar vantul batea din ce in ce mai tare. Nu vroiam sa repet experienta din Ciucas, cu degeratura.

Domnul Dan, dinamovist pana in maduva πŸ™‚

Autorul articolului πŸ™‚

Ne sta bine impreuna..

Am incercat sa fac abstractie de faptul ca imi cam inghetasera mainile si am incercat sa filmez un pic. Rezultatul il veti vedea mai incolo.

Inaintam prin ceata. Din pacate asta a fost trasatura dominanta a acestei zile: vizibilitate zero. Imi aduceam aminte de ce zapada prinsesem in Ciucas in urma cu doua saptamani…In Baiului zapada ajungea ceva mai sus de glezne. Aici ne confruntam siΒ  cu zone unde solul era foarte inghetat asa ca trebuia sa calcam cu mare atentie. Cu toata atentia, nu am reusit sa ma tin prea mult pe picioare asa ca de multe ori vorbeam cu Dan de la alt…nivel.

Peisaj de Baiului..

Am balaurit pe vremea asta pana pe la ora 12. Cum vantul era din ce in ce mai puternic iar vizibilitatea, dupa cum am zis, era zero..am decis sa ne intoarcem. Sincer, mi-a parut rau pentru ca am fi avut niste perspective minunate cu muntii Bucegi.

Asta e. Cu vremea insa nu te pui.

Am filmat atata cat am putut si am facut poze in masura posibilitatilor.

Dan, la un moment dat..

In plin viscol

Viscolul ne acoperise urmele. Nu prea ai ce repere sa iti iei pe o astfel de vreme; ne-am orientat dupa ce am putut: un copac singuratic pe care il vazusem la un moment dat, o zona neacoperita de zapada etc.

Ne-am intors la cabana dar nu am mai intrat pentru ceai cald. Am hotarat sa coboram tot pe acelasi drum. Era ceva lume pe partie, dar totusi cam putina pentru perioada asta a anului.

Ii admiram si ii invidiam in acelasi timp pe copilasii care se dadeau cu schiurile sub indrumarea parintilor.

De pe partie

Una peste alta, nu-mi pare rau deloc ca am plecat de acasa. Cu toate ca vremea nu a fost prea buna cu noi am avut ocazia sa respiram aer curat de munte si sa facem cateva fotografii destul de reusite.

Nu mai pomenesc de faptul ca am ras foarte mult cu Dan. Am ras cu lacrimi. Totusi,Β  nu stiu daca erau produse de ras sau de vantul care ne lovea fara incetare..:)

11
Dec
10

Cum am degerat in Ciucas

Echipa mare pentru sambata, cum nu am mai avut demult. Se anunta Mihai Doarna, Floricel, inca un Mihai si Vasi.

Alegem sa facem o tura de o zi, pentru ca nici unul nu statea prea bineΒ  cu timpul. Ca variante, aveam de ales intre Ciucas si Baiului.

Primul iese castigator asa ca ne orientam catre o tura mai ..relaxanta: vom pleca din pasul Bratocea si vom merge spre varful Ciucas.

Prognoza era cam in felul urmator: cod galben in mai toata tara, viscol si temperaturi cu muuult sub zero. Cu toate astea am ales sa plecam fiindca trecuse ceva vreme de cand nu ne mai intalnisem cu muntele.

La 5:30 AM eram la metrou la Victoriei si il asteptam pe Vasi, cel care poseda masina. Pe la 5:45 apare si el, scuzandu-se ca a cazut mai greu din pat. Nu-i nimic Vasi, te credem pe cuvant!

Mihai D. a vrut sa doarma in masina dar nu prea a reusit deoarece Sistem of a down i-a gadilat timpanele intr-un mod mai mult decat placut.

Pana la Ploiesti si chiar pana la Maneciu vremea nu ne-a pus probleme. Chiar ma miram si ma intrebam unde era viscolul ala cu care ne-au amenintat site-urile meteo..

Era frig, adevarat, dar cam atat. Nici urma de lapovita, ninsoare etc.

De la Cheia a inceput sa se schimbe peisajul. Drumul era acoperit de gheata si zapada asa ca Vasi a mers foarte prudent. A inceput sa si ninga asa ca mi-am schimbat parerea: vom avea parte de iarna, acum nu mai am dubii.

Vazand ca este din ce in ce mai multa zapada ne-am gandit si la planul B. Pana in pasul Bratocea aveam de mers pe serpentine iar daca drumul era acoperit de gheata si zapada…….era cam neplacut; planul B presupunea sa lasam masina in Cheia si sa urcam pana la Muntele Rosu iar de aici sa urcam pe Ciucas.

Pana la urma am zis sa incercam si sa urcam in Bratocea. Pe masura ce castigam altitudine zapada era din ce in ce mai multa, iar ninsoarea se intetea. Am dat si peste cateva camioane care ramasesera blocate in rampa si care nu cred ca aveau sa plece curand de acolo.

Dar…am vazut si pluguri care coborau spre noi si care imprastiau material antiderapant, asa ca m-am gandit ca s-ar putea sa avem noroc si sa ajungem acolo unde ne propusesem.

In drumul nostru trecem si pe langa fabrica ce serveste ca punct de reper pentru urcarea pe Valea Berii. De pe Valea Berii se ajunge la cabana Ciucas, acum refacuta.

Pe la 8:30 ajungem la pasul Bratocea. Parcam masina si ne echipam. Termometrul de la masina indica -11 grade. Zapada era din belsug; zapada proaspata si afanata. Nu se vedeau nici un fel de urme asa ca noi aveam sa fim …deschizatori de drum.

Ne-am echipat destul de repede pentru ca era foarte frig si simteam cum ne ingheata mainile.

Marcajul pe care trebuia sa il urmam era banda rosie; timpul necesar pana pe varful Ciucas, 3 ore jumatate- 4 ore.

Ne-am afundat de la inceput in zapada pana la genunchi; daca asa avea sa fie si mai incolo…regandeam planul.

In padure totul era inghetat bocna. Copacii erau plini de zapada..Ce diferit mi se parea fata de luna Martie, cand venisem aici cu Dan.

Vezi tura aici: https://danchitila.wordpress.com/2010/03/.

De prin padure

Vasi s-a mai oprit ca sa se infofolesca mai bine asa ca eu am profitat de ocazie si am fotografiat, atat cat se putea in conditiile date..

Tineam minte ca trebuie sa ajungem intr-o poiana, imediat cum ieseam din padure. Aici este o stana parasita, care poate fi luata ca punct de reper.

Doi prieteni foarte buni infruntand frigul..

Urmatorul punct de reper de pe traseu este releul de televiziune, pe care insa nu il vad absolut deloc, dar care stiu cam pe unde s-ar afla. Cand am fost cu Dan aici tin minte ca nu am urcat pe poteca pana la releu ci am luat-o pe o scurtatura; acum insa nu ma incumet pentru ca pe ,,scurtatura” zapada este foarte mare asa ca mai mult ne-am chinui. Preferam poteca, cu toate ca si aici suntem in nameti pana aproape de genunchi..

Ma uit in jur dar nu recunosc nimic din ce vedeam aici in primavara; incredibil cat de mult poate sa schimbe zapada traseul.

Noroc ca tin minte cum mergea drumul ca altfel, pe ceata asta, sigur m-as rataci. Vedem releul numai cand ajungem la cativa metri de el. Dupa ce-l depasim mai avem un pic de mers, aproximativ 20 minute, si ne apropiem de o zona unde sunt primele stanci de pe traseul nostru. Pana atunci insa…incepem lupta cu zapada πŸ™‚

Vom trece pe langa Porumbel, o stanca cu o forma tare ciudata. Iata o poza din primavara, acum ne-a fost imposibil sa vedem ceva.

Peisajul nostru de iarna arata cam in felul urmator..

Deocamdata nu batea asa tare vantul insa era frig bine. Am zis de atata timp ca imi cumpar supramanusi dar inca nu am reusit sa ma tin de cuvant; manusile de polar pe care le am acum se uda destul de repede in zapada asa ca nu imi sunt de foarte mare ajutor; oricum, sunt mai bune decat nimic.

Coechipierii mei au cagula si pentru asta ii invidiez. Bineinteles ca mi-am propus si eu sa-mi cumpar, dar cu asta am ramas; si cand ma gandesc cate cagule de munte am facut cadou prietenilor..

Intre timp, lupta cu zapada e in toi..

Tocmai cand ne intrebam pe unde merge traseul apar stancile rotunjite, caracteristice Ciucasului.

Poza de grup restrans πŸ™‚

Daca pana acum vantul ne-a gadilat pe la urechi, de-acum incolo avem parte de un supervant si de un viscol cum numai in Ciucas poti sa prinzi; sau mai bine zis, cum numai eu prind, de cateva ierni incoace.

Viscolul e in toi. Coafura rezista πŸ™‚

In multe locuri zapada este inghetata asa ca ne chinuim un pic ca sa facem urme; nu este neaparat nevoie de coltari, merge si fara ei dar trebuie sa infigi bine bocancul in zapada altfel pleci la vale.

Ne mai folosim si de piolet, si de bete, numai sa iesim din zapada asta care ne oboseste foarte tare.

Vizibilitate…zero

Se propune oprirea pentru o pauza de masa. Pe vantul asta chiar va fi o placere πŸ™‚ .

Scot si eu un sandwich din rucsac si musc din el cu pofta. Cred ca daca muscam dintr-o piatra aveam aceeasi senzatie; senzatia ca am lepadat dantura. Cu chiu, cu vai, am resusit sa mestec. Am baut si niste ceai asa ca pana la urma mi-a trecut gustul amar pe care mi-l lasase sandwichul la care trudisem cu o seara inainte :).

Pauza este foarte scurta, deoarece nimeni nu avea chef sa inghete stand pe loc. Cu totii am preferat sa inghetam in timp ce mergem :).

Natura congelata

Ei bine, cred ca am mai mers aproximativ o ora pentru ca la un moment dat nu am mai putut suporta frigul si vantul. Cu toate ca intotdeauna am considerat ca nu am probleme cu frigul, acum il simteam foarte bine, in special la maini; imi inghetasera degetele in vechile mele manusi de polar. Nici cu fata, barba si sprancenele nu stateam prea bine..

Maestrul Floricel

Vasi se plangea si el de o durere de cap, iar celorlalti sunt convins ca nu le era mult mai bine.

Am facut o sedinta scurta si am hotarat sa ne intoarcem. Zapada ne obosise destul de tare, vantul batea cu putere iar ceata…era din abundenta; in nici un caz nu aveam cum sa ne incadram in timp. In afara de asta, ma gandeam si la vantul care putea sa ne astepte pe varf.

Pe drumul de intoarcere ne-am intalnit cu cativa baieti care vroiau sa faca acelasi traseu ca si noi. Le-am explicat cam despre ce era vorba dar au hotarat sa mearga mai departe. M-am uitat atent si am observat ca unul din ei avea pe jumatate de obraz si pe nas, niste pete mari si albe; sa fie degeraturi oare, m-am intrebat, cu toate ca nu vazusem niciodata una in realitate?

Nu trece multa vreme si Vasi ma anunta ca am o pata alba maricica pe nas; se ofera sa imi dea o cagula pe care o avea la el iar eu accept imediat. Chiar nu vreau sa imi degere nasul aici.

Drumul de intoarcere a stat, cum altfel, sub imperiul vantului puternic si al viscolului. Baietii cu care ne intalnisem au facut cale intoarsa; erau inghetati bine asa ca au hotarat sa amane varful pentru alta data.

Pe drumul de intoarcere

Guess who?

La un moment dat vremea parea sa se indrepte iar soarele parca facea niste incercari timide ca sa scape de norii care il inconjurau.

Am profitat de zapada mare si ne-am tavalit in ea asa cum faceam cand eram mai mici. Uitasem cat de placuta este senzatia πŸ™‚

Brazii incarcati de zapada…

Iarna ca in povesti πŸ™‚

Cand am ajuns la masina ne-am uitat la termometru; indica -12 grade..

Am inghetat pe langa masina, cat ne-am schimbat. Brrr..

Cu toate ca a fost o tura scurta, mai scurta decat credeam, am invatat niste lucruri foarte importante:

1.Β  Nu se merge pe o asemenea vreme fara cagula.

2.Β  Supramanusile fac diferenta, fara discutie. Manusile de polar nu sunt de ajuns.

3.Β  Zonele cu degeraturi, chiar daca sunt in stadiu incipient, trebuiesc protejate imediat.

Am intrat pe google si am cautat informatii despre degeraturi si hipotermie; ceea ce avusesem eu fusese o degeratura minora. Asta insa mi-a dat de gandit. Era a doua oara cand mergeam pe viscol in Ciucas. Sper ca de data asta am invatat lectia..

Am facut si cateva filmulete, atata cat am putut, pentru ca imi inghetau mainile pe aparat.

http://www.youtube.com/watch?v=i9vo-hAeD54

http://www.youtube.com/watch?v=J0w-0V5u5-g

http://www.youtube.com/watch?v=yGToPCvXTO8&feature=mfu_in_order&list=UL

http://www.youtube.com/watch?v=yMD5VS_iFm0&feature=BF&list=UL7QRtvRxQc9c&index=4




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

December 2010
M T W T F S S
« Oct   Jan »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Vizitatori

  • 154,517 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!