11
Dec
10

Cum am degerat in Ciucas

Echipa mare pentru sambata, cum nu am mai avut demult. Se anunta Mihai Doarna, Floricel, inca un Mihai si Vasi.

Alegem sa facem o tura de o zi, pentru ca nici unul nu statea prea bine  cu timpul. Ca variante, aveam de ales intre Ciucas si Baiului.

Primul iese castigator asa ca ne orientam catre o tura mai ..relaxanta: vom pleca din pasul Bratocea si vom merge spre varful Ciucas.

Prognoza era cam in felul urmator: cod galben in mai toata tara, viscol si temperaturi cu muuult sub zero. Cu toate astea am ales sa plecam fiindca trecuse ceva vreme de cand nu ne mai intalnisem cu muntele.

La 5:30 AM eram la metrou la Victoriei si il asteptam pe Vasi, cel care poseda masina. Pe la 5:45 apare si el, scuzandu-se ca a cazut mai greu din pat. Nu-i nimic Vasi, te credem pe cuvant!

Mihai D. a vrut sa doarma in masina dar nu prea a reusit deoarece Sistem of a down i-a gadilat timpanele intr-un mod mai mult decat placut.

Pana la Ploiesti si chiar pana la Maneciu vremea nu ne-a pus probleme. Chiar ma miram si ma intrebam unde era viscolul ala cu care ne-au amenintat site-urile meteo..

Era frig, adevarat, dar cam atat. Nici urma de lapovita, ninsoare etc.

De la Cheia a inceput sa se schimbe peisajul. Drumul era acoperit de gheata si zapada asa ca Vasi a mers foarte prudent. A inceput sa si ninga asa ca mi-am schimbat parerea: vom avea parte de iarna, acum nu mai am dubii.

Vazand ca este din ce in ce mai multa zapada ne-am gandit si la planul B. Pana in pasul Bratocea aveam de mers pe serpentine iar daca drumul era acoperit de gheata si zapada…….era cam neplacut; planul B presupunea sa lasam masina in Cheia si sa urcam pana la Muntele Rosu iar de aici sa urcam pe Ciucas.

Pana la urma am zis sa incercam si sa urcam in Bratocea. Pe masura ce castigam altitudine zapada era din ce in ce mai multa, iar ninsoarea se intetea. Am dat si peste cateva camioane care ramasesera blocate in rampa si care nu cred ca aveau sa plece curand de acolo.

Dar…am vazut si pluguri care coborau spre noi si care imprastiau material antiderapant, asa ca m-am gandit ca s-ar putea sa avem noroc si sa ajungem acolo unde ne propusesem.

In drumul nostru trecem si pe langa fabrica ce serveste ca punct de reper pentru urcarea pe Valea Berii. De pe Valea Berii se ajunge la cabana Ciucas, acum refacuta.

Pe la 8:30 ajungem la pasul Bratocea. Parcam masina si ne echipam. Termometrul de la masina indica -11 grade. Zapada era din belsug; zapada proaspata si afanata. Nu se vedeau nici un fel de urme asa ca noi aveam sa fim …deschizatori de drum.

Ne-am echipat destul de repede pentru ca era foarte frig si simteam cum ne ingheata mainile.

Marcajul pe care trebuia sa il urmam era banda rosie; timpul necesar pana pe varful Ciucas, 3 ore jumatate- 4 ore.

Ne-am afundat de la inceput in zapada pana la genunchi; daca asa avea sa fie si mai incolo…regandeam planul.

In padure totul era inghetat bocna. Copacii erau plini de zapada..Ce diferit mi se parea fata de luna Martie, cand venisem aici cu Dan.

Vezi tura aici: https://danchitila.wordpress.com/2010/03/.

De prin padure

Vasi s-a mai oprit ca sa se infofolesca mai bine asa ca eu am profitat de ocazie si am fotografiat, atat cat se putea in conditiile date..

Tineam minte ca trebuie sa ajungem intr-o poiana, imediat cum ieseam din padure. Aici este o stana parasita, care poate fi luata ca punct de reper.

Doi prieteni foarte buni infruntand frigul..

Urmatorul punct de reper de pe traseu este releul de televiziune, pe care insa nu il vad absolut deloc, dar care stiu cam pe unde s-ar afla. Cand am fost cu Dan aici tin minte ca nu am urcat pe poteca pana la releu ci am luat-o pe o scurtatura; acum insa nu ma incumet pentru ca pe ,,scurtatura” zapada este foarte mare asa ca mai mult ne-am chinui. Preferam poteca, cu toate ca si aici suntem in nameti pana aproape de genunchi..

Ma uit in jur dar nu recunosc nimic din ce vedeam aici in primavara; incredibil cat de mult poate sa schimbe zapada traseul.

Noroc ca tin minte cum mergea drumul ca altfel, pe ceata asta, sigur m-as rataci. Vedem releul numai cand ajungem la cativa metri de el. Dupa ce-l depasim mai avem un pic de mers, aproximativ 20 minute, si ne apropiem de o zona unde sunt primele stanci de pe traseul nostru. Pana atunci insa…incepem lupta cu zapada🙂

Vom trece pe langa Porumbel, o stanca cu o forma tare ciudata. Iata o poza din primavara, acum ne-a fost imposibil sa vedem ceva.

Peisajul nostru de iarna arata cam in felul urmator..

Deocamdata nu batea asa tare vantul insa era frig bine. Am zis de atata timp ca imi cumpar supramanusi dar inca nu am reusit sa ma tin de cuvant; manusile de polar pe care le am acum se uda destul de repede in zapada asa ca nu imi sunt de foarte mare ajutor; oricum, sunt mai bune decat nimic.

Coechipierii mei au cagula si pentru asta ii invidiez. Bineinteles ca mi-am propus si eu sa-mi cumpar, dar cu asta am ramas; si cand ma gandesc cate cagule de munte am facut cadou prietenilor..

Intre timp, lupta cu zapada e in toi..

Tocmai cand ne intrebam pe unde merge traseul apar stancile rotunjite, caracteristice Ciucasului.

Poza de grup restrans🙂

Daca pana acum vantul ne-a gadilat pe la urechi, de-acum incolo avem parte de un supervant si de un viscol cum numai in Ciucas poti sa prinzi; sau mai bine zis, cum numai eu prind, de cateva ierni incoace.

Viscolul e in toi. Coafura rezista🙂

In multe locuri zapada este inghetata asa ca ne chinuim un pic ca sa facem urme; nu este neaparat nevoie de coltari, merge si fara ei dar trebuie sa infigi bine bocancul in zapada altfel pleci la vale.

Ne mai folosim si de piolet, si de bete, numai sa iesim din zapada asta care ne oboseste foarte tare.

Vizibilitate…zero

Se propune oprirea pentru o pauza de masa. Pe vantul asta chiar va fi o placere🙂 .

Scot si eu un sandwich din rucsac si musc din el cu pofta. Cred ca daca muscam dintr-o piatra aveam aceeasi senzatie; senzatia ca am lepadat dantura. Cu chiu, cu vai, am resusit sa mestec. Am baut si niste ceai asa ca pana la urma mi-a trecut gustul amar pe care mi-l lasase sandwichul la care trudisem cu o seara inainte🙂.

Pauza este foarte scurta, deoarece nimeni nu avea chef sa inghete stand pe loc. Cu totii am preferat sa inghetam in timp ce mergem🙂.

Natura congelata

Ei bine, cred ca am mai mers aproximativ o ora pentru ca la un moment dat nu am mai putut suporta frigul si vantul. Cu toate ca intotdeauna am considerat ca nu am probleme cu frigul, acum il simteam foarte bine, in special la maini; imi inghetasera degetele in vechile mele manusi de polar. Nici cu fata, barba si sprancenele nu stateam prea bine..

Maestrul Floricel

Vasi se plangea si el de o durere de cap, iar celorlalti sunt convins ca nu le era mult mai bine.

Am facut o sedinta scurta si am hotarat sa ne intoarcem. Zapada ne obosise destul de tare, vantul batea cu putere iar ceata…era din abundenta; in nici un caz nu aveam cum sa ne incadram in timp. In afara de asta, ma gandeam si la vantul care putea sa ne astepte pe varf.

Pe drumul de intoarcere ne-am intalnit cu cativa baieti care vroiau sa faca acelasi traseu ca si noi. Le-am explicat cam despre ce era vorba dar au hotarat sa mearga mai departe. M-am uitat atent si am observat ca unul din ei avea pe jumatate de obraz si pe nas, niste pete mari si albe; sa fie degeraturi oare, m-am intrebat, cu toate ca nu vazusem niciodata una in realitate?

Nu trece multa vreme si Vasi ma anunta ca am o pata alba maricica pe nas; se ofera sa imi dea o cagula pe care o avea la el iar eu accept imediat. Chiar nu vreau sa imi degere nasul aici.

Drumul de intoarcere a stat, cum altfel, sub imperiul vantului puternic si al viscolului. Baietii cu care ne intalnisem au facut cale intoarsa; erau inghetati bine asa ca au hotarat sa amane varful pentru alta data.

Pe drumul de intoarcere

Guess who?

La un moment dat vremea parea sa se indrepte iar soarele parca facea niste incercari timide ca sa scape de norii care il inconjurau.

Am profitat de zapada mare si ne-am tavalit in ea asa cum faceam cand eram mai mici. Uitasem cat de placuta este senzatia🙂

Brazii incarcati de zapada…

Iarna ca in povesti🙂

Cand am ajuns la masina ne-am uitat la termometru; indica -12 grade..

Am inghetat pe langa masina, cat ne-am schimbat. Brrr..

Cu toate ca a fost o tura scurta, mai scurta decat credeam, am invatat niste lucruri foarte importante:

1.  Nu se merge pe o asemenea vreme fara cagula.

2.  Supramanusile fac diferenta, fara discutie. Manusile de polar nu sunt de ajuns.

3.  Zonele cu degeraturi, chiar daca sunt in stadiu incipient, trebuiesc protejate imediat.

Am intrat pe google si am cautat informatii despre degeraturi si hipotermie; ceea ce avusesem eu fusese o degeratura minora. Asta insa mi-a dat de gandit. Era a doua oara cand mergeam pe viscol in Ciucas. Sper ca de data asta am invatat lectia..

Am facut si cateva filmulete, atata cat am putut, pentru ca imi inghetau mainile pe aparat.

http://www.youtube.com/watch?v=i9vo-hAeD54

http://www.youtube.com/watch?v=J0w-0V5u5-g

http://www.youtube.com/watch?v=yGToPCvXTO8&feature=mfu_in_order&list=UL

http://www.youtube.com/watch?v=yMD5VS_iFm0&feature=BF&list=UL7QRtvRxQc9c&index=4


30 Responses to “Cum am degerat in Ciucas”


  1. 1 Mihaela
    December 16, 2010 at 10:31 am

    Cuvantul de ordine pentru aceasta tura este “Brrrrr”.🙂 La cat mai putine degeraturi, baieti.

  2. 3 Costi
    December 16, 2010 at 9:44 pm

    hehe!:)printre baietii cu care v-ati intalnit eram si eu (intamplator am si blogul tau in feedreader si cand am vazut tura in bratocea am bagat capu’). Nu-mi dau seama cat ar fi putut avea vantul ala turbat dar oricum trecea de 80 kmph. De intors ne-am intors si noi la vreo 3 minute dupa ce ne-am intalnit cu voi iar degeraturile alea incipiente sunt tare parsive caci nici nu prea le simti cand apar. Eu de exemplu aveam nasul alb complet dar totusi nu simteam nimic deosebit:) La masina, cand am dat de caldura m-au cam durut un pic unele zone de pe fata. Penibil e ca aveam cu totii cagulele in rucsac dar ne-a fost oarecum sa scoatem rucsacii pe vantul ala. Invatatura de minte pentru viitor! Multa bafta si ture cat mai frumoase!

    • December 17, 2010 at 6:30 am

      Salut Costi🙂. Ca sa vezi ce mica e lumea..
      Nu stiu cu ce viteza batea vantul ala dar a fost…ca dracu de frig! Clar, nu mai plec fara cagula si supramanusi! Mi-a spus cineva ca Ciucasul este mai predispus la viscol decat alte masive muntoase; nu stiu daca este chiar asa, dar cert este ca in ultimele ierni eu am prins aici numai vreme din asta. Anul trecut in decembrie niste prieteni care mersesera in Bucegi se plangeau ca acolo nu e zapada iar eu eram in zapada pana la brau pe Gropsoare zaganu🙂
      Dap, cu degeraturile nu e de gluma. este pentru prima oara cand patesc asa ceva. in ianuarie am fost pe varful ciucas tot pe vreme din asta si nu am avut nici atunci cagula; cu toate ca imi inghetase fata nu am avut nici o pata alba, ca acuma. Un prieten care era cu noi glumea si spunea ca pe vantul asta faci semipareza garantat..
      Pe varf batea vantul atat de tare incat nu puteai sa stai pe picioare..iar un prieten de-al meu a coborat de pe varf cu spatele si de-a busilea…
      Tu de unde esti de loc, din Bucuresti? Care e adresa blogului tau?

      • 5 Costi
        December 17, 2010 at 8:35 am

        Da. Ciucasul e prima “denivelare” in fata vanturilor care vin din Moldova si Rusia (Est) si le atenueaza in drumul lor spre Baiului, PM, Bucegi. Cand am facut varful vara era acelasi vant numai ca avea cu vreo 30 de grade mai mult🙂

        Sunt din Bucuresti iar blog nu am. In schimb sunt un fidel cititor de bloguri de munte de unde ma mai inspir pentru ture sau de unde ma mai “hranesc” cu imagini si povestiri frumoase atunci cand stau inchis intre patru pereti fara posibilitatea de a pleca!:)

      • December 17, 2010 at 9:31 am

        aha, am inteles🙂. pai poate bagam niste ture impreuna. mergi mult iarna pe munte? te cateri? prin ce munti ai mai fost?
        cam multe intrebari, stiu..:)

  3. 7 Costi
    December 17, 2010 at 11:34 am

    da. sigur! cand mai faci ture imi poti scrie un e-mail (cred ca iti apare adresa mea) si in masura in care pot, ma bag…si eu…si masina!:)
    Ture iarna mai rare dar sanatoase! Vai prin Bucegi (bucsoiu, alba, seaca, albisoara crucii), creasta PC integrala, ceva piatra mare, ciucas, retezat si in rest drumetii de “luat aer”.
    Trasee in perete am facut doar prin Postavaru (muchia caprioarei, iepurasului, creasta generalului si mai toate traseele din chei dar deocamdata m-am limitat la 4B grad de dificultate).
    Poate mai multe in 2011 !:)

    • December 17, 2010 at 12:05 pm

      foarte tare, ai umblat si catarat ceva🙂. Bravo! Si eu am fost pri nRasnoave; chiar am facut in septembrie si octombrie Caprioara si ceva din Iepuras( in Iepuras am prins vreme nasoala). Prin Bucegi am facut Costila galbinele iar in Crai umerii pietrei craiului( anul trecut).
      Gata, la anul facem gasca si mergem. Am in plan mai multe trasee din Animale si catarare in Costila🙂

  4. 9 dras
    December 18, 2010 at 10:25 am

    Am remarcat cum ai incheiat aceasta povestire. ”Era a doua oara cand mergeam pe viscol in Ciucas. Sper ca de data asta am invatat lectia..” Aham… prima data ai fost cu mine. Dar ne am atins scopul atunci cu toate ca la un momentdat ne ma invartit o ora in cerc :)).

  5. December 23, 2010 at 1:53 pm

    Eu nu plec niciodata la munte fara cagula, nici macar vara desi pana acum n-am avut prilejul s-o folosesc musai. De fapt, cagula, frontala, folia de supravietuire si mai nou, briceagul, sunt nelipsite din rucsac. Si cu toate astea, stiu sigur ca e loc de momente de primit lectii insa pana atunci incerc sa primesc din experientele celorlalti.

    Carari cat mai frumoase si mai sigure, iarna de-abia a inceput!🙂

    • December 23, 2010 at 3:48 pm

      Hello! Da, mare dreptate ai cu cagula. Eu m-am gandit ca nu am probleme cu frigul si nu voi avea nevoie; mai avusesem parte de viscol si pe alte trasee si cu toate astea nu avusesem nimic. Dar…se pare ca ulciorul nu merge de multe ori la apa, nu?
      Folie de supravietuire am si eu la mine , tot timpul. Era sa o patim in Buila anul asta( sa ramanem noaptea prin padure); atunci am avut folie la mine dar din fericire nu a trebuit sa o folosesc.

      Mi-am bagat nasul in pozele tale de pe picassa. Foarte frumoase, felicitari🙂.
      Ai un fuji parca, sau ma insel?

      numai bine,

      Dan

      • January 4, 2011 at 12:02 pm

        Hello,

        Mi-am amintit de unde mi se parea ca te stiu(dupa nume evident). Intr-o zi citind dintr-un blog de munte intr-altul am ajuns si pe aici.

        Un Fuji, da, mic si ambitios, dar mai ales, bagaret (rar plec undeva fara el la mine si nu sta in rucsac nici daca e ploaie sau ceata – a luat multa apa la viata lui…)

      • January 4, 2011 at 12:15 pm

        Si iata ca ai ajuns si pe blogul meu🙂. Eu te-am gasit pe blog la Ruxache daca nu ma insel; a, si am mai vazut ca ai fost in ture cu Octavian si ca ii stii pe PINGUINII CARPATISTI( cred ca asa se numesc).
        Pe Octavian nu il cunosc personal insa il stiu( din vedere) precum si pe unii din cei cu care umbla pe munte: Mike, Radu Diaconescu etc. Cu Radu m-am si catarat de vreo cateva ori la sala la Crangasi acu vreo 2-3 ani; nu cred ca ma mai tine minte, totusi
        E mica lumea…ce sa mai🙂

      • January 4, 2011 at 12:29 pm

        E intr-adevar mica. Ii stiu pe pinguini de 1 an si 2 luni mai precis😀 Intre timp am devenit si eu o pinguina mica, lucru cu care ma mandresc tare pentru ca-s niste prieteni minunati🙂

        Legat de Radu (cine nu-l stie, habar n-are ce pierde), sunt sanse mari sa-si aduca aminte de tine pentru ca el rar uita pe cineva🙂

      • January 4, 2011 at 12:37 pm

        prin 2009, in jur de 15 noiembrie, eu eram pe valea malinului cu niste colegi de la cursul de ghizi, si am ajuns seara la omu. stiu ca acolo au ajuns unii care venisera de pe acele morarului si spuneau ca mai asteapta pe cineva.
        m-am intors la bucuresti si am aflat ca cei de pe ace( unii dintr ei, pentru ca echipa era mai mare) erau Octavian si Vio. Sper sa nu-mi joace memoria feste..
        Tu poate stii mai bine daca au fost acolo in perioada aia🙂

    • January 4, 2011 at 1:30 pm

      daps, asta este🙂. si noi am prins un vant cand am iesit din Valea Malinului…mamaaa!

      tin minte ca in zona releului Costila nu reuseam sa stau in picioare; eram mai mult pe jos si incercam sa ma sprijin de cate un stalp indicator🙂.

  6. January 13, 2011 at 8:59 am

    Daca tot iti iei cagula, iti recomand una windstopper si nu una de polar – care ingheata foarte repede. Iar supramanusile ar putea fi inlocuite cu manusi normale de iarna, cu degete – pe unele scrie cam si la ce temperatura rezista (eu am unele Salewa de rezista la -30, merg super cu ele!).

    La cateva zile dupa tura voastra am urcat si eu in Ciucas, tot pe ger si vant puternic – dar cu cer super senin! Macar peisajul era frumos, dar nu te puteai bucura prea mult de el din cauza vantului si a frigului :)) Clar sunt multe de invatat din astfel de ture!

    O sa iti raspund si la mail mai incolo ca acum tre sa plec🙂

    Ioan

    • January 13, 2011 at 9:17 am

      Multumesc pentru sfaturi🙂. Tocmai cand vroiam sa merg si sa imi cumpar cagula si manusi am primit cadou si una si alta🙂. Am avut ocazia sa folosesc cagula in Baiului si a fost foarte bine cu ea; clar, pe vant puternic, face diferenta.

      As vrea sa mai merg in Ciucas in iarna asta si sa incerc din nou traseul asta. Sa vedem insa cum va fi zapada. Deocamdata, din ce am vazut…nu prea e.

  7. January 27, 2011 at 12:30 pm

    Acolo schiuri va trebuiau🙂

    Ciucasul e vitreg atat vara cat si iarna… dar e frumos intotdeauna.
    Eu il numesc muntele iubirii!🙂

    • January 27, 2011 at 12:43 pm

      da, ai dreptate cu schiurile. mi-a mai zis cineva acelasi lucru.
      eu in Ciucas am un noroc fantastic cu zapada pana la brau si cu viscolul:))); de vreo 2 ani incoace numai de asa ceva am parte.

      este un munte foarte frumos, intr-adevar. imi place in mod special creasta gropsoare-zaganu in varianta de iarna. ai facut-o?

  8. January 27, 2011 at 3:38 pm

    Iarna nu am fost pe Zaganu…

    In schimb m-a prins zapada pe la sfarsitul lui martie pe Zaganu.
    A fost fain🙂

  9. January 28, 2011 at 10:04 am

    Pai vastul e gustat oricand in Ciucas🙂

  10. January 28, 2011 at 3:21 pm

    In Iezer nu am ajuns niciodata🙂

    Deocamdata eu sunt pe partii cu copii🙂

    Week placut!

  11. 28 alin
    February 24, 2011 at 2:06 pm

    Superfain. Amintirile m-au napadit. Saptamina cealalta plec in godeanu. Bivuac de 6 zile in cort (daca stina e prabusita).Sursa de coltari mai ieftini sau de imprumutat stiti ? Eu sint din Cluj. Orice sfat e bine venit.

    • February 25, 2011 at 5:04 pm

      Salut. Godeanu? Foarte fain. Eu tocmai m-am intors din Retezat, dupa o saptamana de umblat prin zona Pietrele.
      Cu coltarii ce sa zic…poti incerca pe ALPINET sau pe carpati.org. Acolo mai e lume care imprumuta sau vinde chestii SH.
      Ce traseu vrei sa faci in Godeanu? Eu nu am fost pe acolo dar il am pe lista🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 23 other followers

December 2010
M T W T F S S
« Oct   Jan »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Vizitatori

  • 150,837 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!

%d bloggers like this: