Posts Tagged ‘escalada

06
May
11

Prizele cu surprize si Apostol

Nu stiu ce parere aveti voi, dragi cititori ai acestui blog, dar eu m-am plictisit de vremea asta capricioasa ca de mere acre. Acum este soare si foarte frumos iar peste 20 de minute ploua torential. Nu am mai avut curaj sa scot bicicleta de la naftalina de ceva vreme pentru ca m-am temut sa nu ma trezesc pe traseu plouat sau fulgerat. Eh, glumesc si exagerez…

Nici la munte lucrurile nu stau prea bine. La sfarsitul lui Martie si inceputul lui Aprilie ma bucuram de primavara, ghiocei si covoare de branduse in Piatra Craiului si Bucegi pentru ca peste o saptamana sau doua sa aflu ca in zona a  nins cat nu ninsese toata iarna. Colac peste pupaza, in luna Mai…ninsoare in Brasov si Zarnesti. Cine sa mai inteleaga vremea asta??!?!

In weekendul 6-7 planuisem o iesire la Plaiul Foii impreuna cu Nicu si Raluca. Aveam in vedere si escalada la Prapastii asa ca totul arata cum nu se poate mai bine. Ghici cine s-a pus de-a curmezisul? Am stat toata saptamana cu ochii pe site-urile meteo care anuntau ploaie..ploaie…si nu in ultimul rand…ploaie.

Cu asemenea vesti imbucuratoare ce poti sa faci? Am ales solutia de avarie, pe care o alegeam de vreo 3 ani incoace: catarare la Basarbovo, Bulgaria.

Nu mai insist pe traseul pana acolo pentru ca am mai scris in alte posturi despre asta. Un lucru e cert: drumul pana acolo este de 1000 de ori mai liber decat cel spre statiunile de pe Valea Prahovei. Cred ca puteam sa numar pe degete masinile care mergeau spre Giurgiu.

Colegi de coarda au fost Mihai, un prieten de la sala de escalada, Andreea si Razvan de la cursul de ghizi al AGMR.

Cred ca ziua de sambata a stat sub semnul ghinionului si al intamplarilor care te fac sa te intrebi daca nu cumva ar trebui sa te intorci din drum.

Ne-am dat intalnire la 7:15 la benzinaria OMV de langa City Mall, de pe soseaua Giurgiului. Cum nu mai fusesem de vreo 2 ani acolo, si cum eram SINGURUL care mai mersese in zona, m-am gandit ca s-ar putea sa bajbaim asa ca am zis ca mai bine plecam mai devreme, ca sa castigam timp.

La 7:10 intru cu bolidul in benzinarie. Aici ma intalnesc cu Mihai care dadea ture prin zona. La 7:15 ma suna Andreea si imi zice ca au avut pana..si ca mai intarzie. Hotaram sa ii asteptam, ca doar am decis sa plecam cu totii cu masina lor. Primul semn, deci..

Au rezolvat repede cu inlocuitul rotii asa ca pe la 7:40, pe o vreme foarte frumoasa si promitatoare, am plecat increzatori catre granita cu bulgarii.

Am ajuns la vama cam intr-o ora si aici am scos actele ca sa le prezentam. Aici trebuie platita si taxa de pod in valoare de 24 ron.

Ni s-a cerut sa prezentam si rovigneta. Rovigneta insa..disparuse ca prin farmec. Am cautat-o peste tot in masina dar nu am reusit sa o gasim. Pana la urma am fost lasati sa trecem si fara ea. Asta poate fi considerat semnul numarul 2.

Odata ce am trecut granita am oprit ca sa luam si rovignieta pentru drumurile de acolo; nu de alta dar nici unul nu avea chef  sa le dea bulgarilor explicatii.

Pe scurt, ca sa ajungeti la Basarbovo, trebuie sa faceti in felul urmator: dupa ce ati trecut de vama si ati intrat in Ruse, urmariti indicatorul de Sofia si Veliko. Mergeti pe drumul principal, mare si frumos.

La un moment dat, dupa aproximativ 5 km, veti vedea indicator spre stanga, catre Basarbovo. Faceti stanga si mergeti pe sub pod.

Veti intra in sat, veti mergeti pe niste serpentine la un moment dat, veti urma suisuri si coborasuri, iar intr-o curba veti vedea un indicator pe care scrie in limba lor(dar sigur veti intelege) ALPINIST 2. Urmariti drumul si in curand veti ajunge la baza stancilor.

Cam asa arata stanca

Pe la 9:30 am parcat masina. Erau in jur de 13 grade si un soare frumos, de primavara. Am dat o tura pe la baza traseelor ca sa vedem daca sunt uscate si ca sa ne hotaram ce abordam.

Mie imi place foarte mult stanca de aici pentru ca este foarte poroasa si compacta. Este un calcar plin de gauri si gaurele ce pot fi folosite ca monodoigt-uri si bidoigt-uri.

Pana la urma am hotarat sa incepem cu un traseu fain pentru incalzire. Nu ii stiu numele dar este vorba de un diedru tare dragut, foarte bine asigurat. Ca dificultate, nu cred ca depaseste gradul 5.

In aceasta iesire mi-am propus sa fac si niste filmulete cu cei care se catara. Dupa ce le-am vizionat mi-am dat seama ca mi-ar fi fost de folos si trepiedul care a venit odata cu aparatul.

Pana la filmulete, sa vedem cateva poze cu cei care au evoluat la stanca.

Ladies and gents…cast, in order of appearance: Mihai


Andreea



Nea Dan in action




Nenea Razvan

Cat ne-am distrat noi cu diedrul asta au mai aparut si niste vechi cunostinte de la sala de catarat din Crangasi. Au pus o mansa pe traseul de langa noi, Romanian boy cred ca se numeste, si au folosit numai asigurari mobile. Interesanta abordarea!

Pentru ca aveam doua corzi la dispozitie, l-am luat pe Mihai si am mers sa mai punem o mansa pe alt traseu. Am gasit un traseu cotat cu gradul 6, dar care eu cred ca e mai tare. I-as da un 7-, dupa prizele ucigatoare pe care le are. O chestie faina la traseele de la Basarbovo este ca la baza au trecut si numarul de bucle necesare.  Pe cel pe care vroiam sa ne dam acum, Tomato Peel, aveam nevoie de vreo 7.

Merge Mihai cap. La primele trei asigurari este usor de trecut. Pasii sunt un pic cam intinsi, din ce observ, dar daca stii sa dansezi pe stanca te descurci. Mihai avea antrenament de la Herculane, asa ca.. 🙂

La un moment dat, mai sus, incearca niste prize care ii pun probleme asa ca renunta si se baga un pic in stanga dupa care revine in partea dreapta. Vazut de jos, ce sa zic..Traseul este foarte fain, cu niste miscari mai atletice, ai nevoie si de un pic de gheara si de tehnica.

Dupa inca vreo cateva sfortari Mihai rezolva si pasii mai tari si reuseste sa ajunga in top.

The route

Prize de degete

Am plecat si eu cap. Dupa primele bucle mi-am dat seama ca aici o sa ma chinui un pic. Cu tehnica mea desavarsita…sigur o sa trag de maini.

Am reusit, destul de chinuit, sa pun vreo 4 asigurari. Dupa mai multe tentative de a imita miscarile lui Mihai am renuntat; imi murisera degetele asa ca nu mai avea nici un sens.



De prin zona


Andreea a dezechipat traseul cu diedru si apoi a venit sa isi incerce fortele pe ceva mai solicitant.




In zona erau  si niste speologi care faceau exercitii de coborare


O zi faina, ce sa mai…


Evolueaza si Razvan


Razvan s-a abatut un pic de la traseu, care se orienta catre stanga, si a balaurit prin vegetatia abundenta care impodobea peretele.

A cautat prize cu mana dreapta si la un moment dat a simtit o intepatura in deget( al treilea semn). Pe acolo erau multe soparle care se catarau pe perete. Vazusem o gramada de-a lungul timpului asa ca nu ne-am alarmat. Ne-am gandit ca il ciupise una, deranjata de prezenta lui in zona.

Razvan a mai urcat un pic apoi a bagat mana stanga in frunze, ca sa caute o priza buna. In acel moment a simtit o a doua intepatura in degetul de la mana stanga(al patrulea semn). A facut: Auuuch! Noi l-am sfatuit sa nu mai bage mainile acolo si sa coboare ca sa vedem ce e. Degetele incepusera sa il doara un pic si sa se umfle.

Ingrijorata, Andreea i-a intrebat pe speologi daca sunt serpi prin zona. Unul din ei, care vorbea nitica engleza, a zis ca mai sunt serpi pe aici. L-a intrebat pe Razvan, care inca nu coborase, daca vede ceva in frunzis. Razvan s-a uitat dar nu a vazut mare lucru: pare ca este o soparla mai mica.

Speologul il roaga sa o descrie iar Razvan ii spune ca pare inchisa la culoare. Ca sa o vada mai bine, incearca sa dea frunzele la o parte cu ajutorul unei crengute pe care o rupsese dintr-un copacel.

Reuseste sa vada ce era acolo si comunica bulgarului ca a vazut un sarpe mai inchis la culoare si care are un fel de corn. Acesta comunica cu cloegul lui si in conversatia lor se auzea din ce in ce mai des cuvantul PEPELEANKA (пепелянка). Razvan ii zice ca sarpele este maro inchis si are corn. In momentul acesta speologul confirma ca este vorba de vipera cu corn si ne zice sa il coboram imediat.

Nu trebuie sa fii herpetolog ca sa stii ca vipera cu corn este deosebit de periculoasa.

L-am coborat imediat pe Razvan si i-am examinat degetele. Incepusera sa se invineteasca. I-am scos sireturile de la bocanci si i-am legat degetele deasupra muscaturii(care era aproape invizibila).

Razvan zicea ca se simte bine, nu este ametit, doar ca il dor un pic degetele.

Speologul ne-a intrebat daca stim sa ne descurcam in Ruse si sa mergem la spital. I-am zis ca nu iar el s-a oferit imediat sa mearga cu noi.

Cu toate ca am insistat cu totii sa nu o faca, Razvan a vrut neaparat sa conduca. S-a urcat la volan, bulgarul langa el, iar Mihai, Andreea si cu mine in spate.

Nu mai e nevoie sa spun ca a condus cu o viteza superluminica, facand stanga-dreapta la indicatiile speologului.

Am ajuns la primul spital dar aici cei de la urgenta au zis ca asa ceva nu se poate trata la ei si deci sa mergem la spitalul central. Asta am banuit ca s-a discutat, pentru ca bulgarul a fost cel care s-a conversat cu ei.

Pana la spitalul central am facut cam 10 minute, condusi de ghidul nostru. Aici l-am dus repede pe Razvan la urgenta iar speologul a intrat impreuna cu el ca sa traduca tot ce se putea. Andreea a incercat si ea sa intre dar nu a reusit asa ca a ramas pe hol cu mine si cu Mihai.

Dupa vreo jumatate de ora, in care presupun ca i-au facut niste analize, au hotarat sa ii faca vaccinul antiviperin. Degetele se invinetisera si mai tare, mainile se umflasera iar la un moment dat Razvan zicea ca ii amortise fata.

Andreea a reusit sa intre si sa il vada dar Mihai si cu mine am ramas pe hol.

Spitalul din Ruse arata deplorabil, cam cum arata cele mai multe spitale de stat de la noi. Asta este o remarca personala, poate subiectiva, asa ca va fi luata ca atare. Cei care veneau acolo erau, in general, oameni cu o situatie materiala precara.

Ce am remarcat si mi s-a parut extraordinar: nimeni nu stie o boaba de engleza dar cu toate astea fac tot ce pot ca sa te ajute. Cu asistentele ne-am inteles prin semne, atat.

La un moment dat a iesit bulgarul si ne-a comunicat ca lui Razvan i s-a administrat vaccinul dar nu va fi lasat sa plece din spital decat dupa vreo 2-3 zile. Trebuia tinut sub observatie in caz ca aparea cine stie ce reactie alergica la vaccin.

Ni s-a dat voie sa il vizitam asa ca am mers la etajul 10, unde era ,,cazat”. Privelistea din salon era deosebita: Razvan avea Dunarea la picioare, ca sa zic asa!

Avea pusa o perfuzie pe care asistentele i-o tot schimbau, mainile erau mai umflate, parea cam palid, dar acum era in afara oricarui pericol.

Am lasat-o pe Andreea impreuna cu el si am plecat cu Mihai si bulgarul inapoi la Basarbovo. Pe drumul catre sat ne-a spus ca il cheama Apostol si ca face speologie de vreo cativa ani; daca aveam sa revenim in Bulgaria, avea sa ne duca in niste zone interesante. Fara vipere!

L-am lasat la baza stancilor, acolo unde erau si colegii lui, i-am multumit de vreo 200 de ori, am recuperat coarda si buclele(care ramasesera in traseu si pe care ni le culesese cineva) si apoi ne-am intors la spital. Ne-am suit in masina si am calcat acceleratia. Dupa vreo cativa metri, mi s-a parut ca aud un zgomot ciudat. Nu am stiut de unde sa-l iau asa ca am mers mai departe. Din nou s-a auzit. De data asta i s-a parut si lui Mihai asa ca am oprit. Totusi, niciunul nu a observat ceva suspect asa ca am continuat sa mergem dar Mihai scosese capul pe geam ca sa vada daca se mai aude.

Care credeti ca era problema? Suruburile de la roata pe care o schimbase Razvan dimineata nu erau bine stranse!! Poate fi asta socotit al cincilea semn? Tare ne-am mirat ca nu zburase roata pana atunci, avand in vedere ca mersesem cu viteza destul de mare prin oras!

Anyway, am scos toate bagajele din portbagaj si am cautat cheia cu care puteam sa strangem suruburile.

Dupa ce am rezolvat problema , ne-am suit in masina si dusi am fost. Am mai oprit o data ca sa facem poze cu manastirile sapate in stanca, dar atat.

In Ruse ne-am ratacit un pic fiindca nu am stiut exact unde sa facem stanga-dreapta. Pana la urma am reusit sa ajungem la spital, iar aici ne-am intalnit cu Andreea. Vorbise cu asistentele si cu doctorii ca sa aiba grija de Razvan(deh, obicei mostenit din Romania).

Razvan avea asigurare medicala asa ca isi putea recupera banii dati pe serviciile medicale.

Pe la ora 18 am plecat spre Bucuresti impreuna cu Mihai si Andreea. Razvan avea sa iasa tocmai luni din spital.

Nici acum nu imi vine sa cred ca am avut parte de o asemenea aventura. Cred ca la orice m-as fi asteptat , numai la asta nu.

Merg din 2008 aici si nu am auzit niciodata de vipere. Dar..se pare ca exista un inceput pentru toate.

Sfatul meu, daca mergeti in zona, este sa va uitati bine de tot inainte sa va aventurati in zone mai pline de vegetatie sau unde stanca este foarte batuta de soare. Cine stie ce serpisor iese sa se incalzeasca…

Am mai stat de vorba cu Razvan referitor la ce s-a intamplat. Omului nu-i pare rau ca a venit la catarat aici. Ceea ce a patit el cu viperele putea sa pateasca oricine. A fost un eveniment nefericit care pana la urma s-a terminat cu bine.

Pana la urma, noi suntem pe teritoriul lor, corect?

La final, cateva poze din Ruse

Inca o data, multumim Apostol! Speram sa ne revedem in curand!


Advertisements
16
May
10

Escalada la Sf. Ana

Sambata a trebuit sa stau acasa dar stiam ca duminica trebuie neaparat sa ies undeva; ma manca in palma si era clar ca trebuie sa merg la catarat. Intrebarea era cu cine. Nici vremea nu imi era de prea mare ajutor: iar se anuntau ploi ploi furtuni..

Pana la urma am vorbit cu Dragos si cu Catalin si am hotarat sa mergem duminica de dimineata la stanca, undeva aproape, pentru ca  in cazul in care  se strica vremea sa ne retragem repede la masina. Asa ca ne-am hotarat sa mergem la Sinaia, la Sf Ana; mai fusesem acolo si stiam ca avem de mers 5-10 minute de la masina pana la stanci.

De la Sinaia, se merge pe drumul catre Cota 1400 si la un moment dat se face o curba la dreapta, pe un drum forestier cam ingust pana dam de o parcare( nu va asteptati la parcare cu etaj); se si vede din sosea, scris pe stanca, Sf Ana.

Era ora 9, un pic de nor dar nu ploua. Incurajati, ne-am luat bagajele si ne-am grabit spre stanci ca sa profitam cat mai mult de vremea buna.

La Sf. Ana sunt( printre altele) 3 trasee foarte usoare, de escalada, echipate cu spituri incercuite cu rosu, galben si albastru; sunt chiar primele trasee pe care le vedeti, in poiana, dupa ce treceti de schit. Cel mai greu este traseul rosu iar cel mai usor cel albastru.

Sunt niste trasee foarte bune pentru incepatori iar eu le recomand cu caldura. Am pus repede o mansa pe cel albastru si apoi ne-am catarat cu totii. Au venit niste tipi care se pregateau pentru un examen de alpinism si au pus mansa si pe celelalte doua asa ca ne-am dat si pe alea.

Dupa ce am terminat incalzirea am mers prin padure si am ajuns la niste trasee mai tari( grade cuprinse intre 6 si 8). Am pus o mansa pe un 6-( Cucu cred ca se numeste) dar nu l-am terminat pentru ca s-a stricat vremea rau de tot; asa ca, pe ploaie torentiala am dezechipat traseul si am fugit la masina. Asta se intampla pe la ora 15.

Din pacate vremea nu s-a mai indreptat asa ca am tulit-o spre casa, multumiti totusi ca nu am stat degeaba.


20
Oct
09

Escalada la Basarbovo

Basarbovo este la cativa km de Ruse. Din Bucuresti se iese pe soseaua Giurgiului apoi se merge catre granita cu Bulgaria.

Timp aproximativ pana la Basarbovo- 2h. La granita se plateste taxa de pod care inseamna cam 10-15 ron/ persoana. Trebuie sa aveti buletin, niste leva, cativa euro si niste lei. Spun leva si euro pentru ca nu se stie niciodata ce obstacole puteti intalni…

Vecinii nostri stau cam prost la capitolul indicatoare asa ca trebuie sa fiti foarte atenti atunci cand vedeti BASARBOVO scris in alfabetul chirilic.

Basarbovo este un sat mic care adaposteste  niste manastiri facute in stanca precum si …o faleza de catarat.

FOARTE IMPORTANT: localnicii nu vorbesc engleza asa ca ar fi bine sa nu va rataciti in zona.

Am fost aici in Octombrie cu Dragos, Vasi, Radu si Mihai. Vremea foarte calda iar stanca perfecta pentru catarat.

Stanca este calcar, un calcar foarte poros. Asigurarile( ancore chimice) sunt foarte solide si din belsug.

Traseele au cam 20-25 m, unele dintre ele poate chiar 30m. Ce mi-a placut este ca la baza fiecarui traseu este scris numarul de bucle de care ai nevoie.

Toata lumea s-a dat cap mai putin eu din cauza ca m-a chinuit unghia de la degetul mare. Din acest motiv am fost nevoit ca piciorul cu probleme sa il incalt cu o gheata obisnuita iar pe celalalt l-am incaltat cu espadrila de catarat.

Ne-am catarat pana pe la ora 18:00 cand am hotarat sa ridicam ancora si sa plecam spre casa. Deja se intuneca si se facuse frig.

Buuun. Acum dau un pic timpul inapoi si revin la momentul cand am trecut granita.

La granita am prezentat buletinele apoi i le-am dat lui Dragos sa le tina. Erau 5 acte de identitate.

Pentru ca ajungeam un pic cam devreme la stanca am hotarat sa mergem un pic prin Ruse. Am mers la o casa de schimb ca sa schimbam niste bani apoi am fost intr-un soi de piata pentru ca Dragos vroia sa isi cumpere o miere mai deosebita.

Pana la urma nu si-a cumparat pentru ca nu a gasit asa ca am mai pierdut vremea pe acolo si in cele din urma am plecat spre Basarbovo.

Revin la plecarea noastra din sat…

Am incarcat bagajele in masina si i-am cerut buletinele lui Dragos. Acesta cauta…cauta…si cauta….si nimic. By the way, a doua zi chiar aveam nevoie de buletin. Legile lui Murphy se verifica…

Ne-am intors la stanca si am cautat in iarba, pe sub stanci, pe dupa stanci…dar nimic. Am intors masina cu susul in jos, am cautat sub presuri…nimic.

Situatia era destul de grava. Nu puteam sa raman noaptea in Bulgaria si sa caut actele. A doua zi, dis de dimineata, trebuia sa plec cu nevasta la Galati.

In curand s-a intunecat de tot asa ca eforturile noastre de a gasi ceva in zona s-au dovedit a fi zadarnice. Am hotarat sa mergem in Ruse si sa cautam in zona casei de schimb si in zona pietei.

Am mers acolo dar nu am gasit nici o urma de acte. Problema e ca nici nu ai cu cine sa te intelegi pentru ca nimeni nu vorbeste engleza acolo.

Ne-am gandit la trei scenarii: -primul scenariu propunea sa incercam sa mergem la politie si sa incercam sa le explicam situatia( asta dupa ce gaseam politia pentru ca nu vazusem nici un indicator care sa ne lumineze).

– al doilea scenariu spunea sa ne impartim in doua echipe: una sa mai caute in Ruse iar cealalta sa incerce sa mearga la politie.

-in fine, a treia varianta era sa mergem la granita si sa incercam sa le explicam vamesilor problema.

Sincer, mie a doua varianta nu-mi inspira nici o incredere. In filmele de groaza americane oamenii o pateau tocmai atunci cand hotarau sa se desparta. Nu-mi convenea sa umblu de unu singur prin Bulgaria( tara prietena cu Romania), noaptea, umbland dupa cai verzi pe pereti.

We stick together!

Pana la urma ne-am luat inima in dinti si am plecat spre granita. Pana sa ajungem acolo am mai oprit o singura data, langa piata. Aici, la un moment dat, strigate de bucurie. Sa vezi si sa nu crezi dar Dragos gasise buletinele!

Unde credeti? In portiera masinii!! In buzunarul in care cautasem de 1000 de ori cu totii! Se pare ca buletinele se lipisera cumva de buzunar astfel ca nici unul dintre noi nu a putut sa dea de ele. Oricum, indiferent de explicatie, am fost in culmea fericirii.

Nu am  mai zabovit in zona pentru ca era tarziu si am zburat cu viteza luminii catre granita.

Am trecut repede de vamesi si am tulit-o spre Romania. Ajuns acasa, am multumit cerului ca ne-a scutit de o eventuala noapte alba la cine stie ce sectie dubioasa de politie din Ruse.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

December 2017
M T W T F S S
« Jun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Vizitatori

  • 167,784 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

Free counters!