Posts Tagged ‘varful Ciucas

11
Dec
10

Cum am degerat in Ciucas

Echipa mare pentru sambata, cum nu am mai avut demult. Se anunta Mihai Doarna, Floricel, inca un Mihai si Vasi.

Alegem sa facem o tura de o zi, pentru ca nici unul nu statea prea bine  cu timpul. Ca variante, aveam de ales intre Ciucas si Baiului.

Primul iese castigator asa ca ne orientam catre o tura mai ..relaxanta: vom pleca din pasul Bratocea si vom merge spre varful Ciucas.

Prognoza era cam in felul urmator: cod galben in mai toata tara, viscol si temperaturi cu muuult sub zero. Cu toate astea am ales sa plecam fiindca trecuse ceva vreme de cand nu ne mai intalnisem cu muntele.

La 5:30 AM eram la metrou la Victoriei si il asteptam pe Vasi, cel care poseda masina. Pe la 5:45 apare si el, scuzandu-se ca a cazut mai greu din pat. Nu-i nimic Vasi, te credem pe cuvant!

Mihai D. a vrut sa doarma in masina dar nu prea a reusit deoarece Sistem of a down i-a gadilat timpanele intr-un mod mai mult decat placut.

Pana la Ploiesti si chiar pana la Maneciu vremea nu ne-a pus probleme. Chiar ma miram si ma intrebam unde era viscolul ala cu care ne-au amenintat site-urile meteo..

Era frig, adevarat, dar cam atat. Nici urma de lapovita, ninsoare etc.

De la Cheia a inceput sa se schimbe peisajul. Drumul era acoperit de gheata si zapada asa ca Vasi a mers foarte prudent. A inceput sa si ninga asa ca mi-am schimbat parerea: vom avea parte de iarna, acum nu mai am dubii.

Vazand ca este din ce in ce mai multa zapada ne-am gandit si la planul B. Pana in pasul Bratocea aveam de mers pe serpentine iar daca drumul era acoperit de gheata si zapada…….era cam neplacut; planul B presupunea sa lasam masina in Cheia si sa urcam pana la Muntele Rosu iar de aici sa urcam pe Ciucas.

Pana la urma am zis sa incercam si sa urcam in Bratocea. Pe masura ce castigam altitudine zapada era din ce in ce mai multa, iar ninsoarea se intetea. Am dat si peste cateva camioane care ramasesera blocate in rampa si care nu cred ca aveau sa plece curand de acolo.

Dar…am vazut si pluguri care coborau spre noi si care imprastiau material antiderapant, asa ca m-am gandit ca s-ar putea sa avem noroc si sa ajungem acolo unde ne propusesem.

In drumul nostru trecem si pe langa fabrica ce serveste ca punct de reper pentru urcarea pe Valea Berii. De pe Valea Berii se ajunge la cabana Ciucas, acum refacuta.

Pe la 8:30 ajungem la pasul Bratocea. Parcam masina si ne echipam. Termometrul de la masina indica -11 grade. Zapada era din belsug; zapada proaspata si afanata. Nu se vedeau nici un fel de urme asa ca noi aveam sa fim …deschizatori de drum.

Ne-am echipat destul de repede pentru ca era foarte frig si simteam cum ne ingheata mainile.

Marcajul pe care trebuia sa il urmam era banda rosie; timpul necesar pana pe varful Ciucas, 3 ore jumatate- 4 ore.

Ne-am afundat de la inceput in zapada pana la genunchi; daca asa avea sa fie si mai incolo…regandeam planul.

In padure totul era inghetat bocna. Copacii erau plini de zapada..Ce diferit mi se parea fata de luna Martie, cand venisem aici cu Dan.

Vezi tura aici: https://danchitila.wordpress.com/2010/03/.

De prin padure

Vasi s-a mai oprit ca sa se infofolesca mai bine asa ca eu am profitat de ocazie si am fotografiat, atat cat se putea in conditiile date..

Tineam minte ca trebuie sa ajungem intr-o poiana, imediat cum ieseam din padure. Aici este o stana parasita, care poate fi luata ca punct de reper.

Doi prieteni foarte buni infruntand frigul..

Urmatorul punct de reper de pe traseu este releul de televiziune, pe care insa nu il vad absolut deloc, dar care stiu cam pe unde s-ar afla. Cand am fost cu Dan aici tin minte ca nu am urcat pe poteca pana la releu ci am luat-o pe o scurtatura; acum insa nu ma incumet pentru ca pe ,,scurtatura” zapada este foarte mare asa ca mai mult ne-am chinui. Preferam poteca, cu toate ca si aici suntem in nameti pana aproape de genunchi..

Ma uit in jur dar nu recunosc nimic din ce vedeam aici in primavara; incredibil cat de mult poate sa schimbe zapada traseul.

Noroc ca tin minte cum mergea drumul ca altfel, pe ceata asta, sigur m-as rataci. Vedem releul numai cand ajungem la cativa metri de el. Dupa ce-l depasim mai avem un pic de mers, aproximativ 20 minute, si ne apropiem de o zona unde sunt primele stanci de pe traseul nostru. Pana atunci insa…incepem lupta cu zapada 🙂

Vom trece pe langa Porumbel, o stanca cu o forma tare ciudata. Iata o poza din primavara, acum ne-a fost imposibil sa vedem ceva.

Peisajul nostru de iarna arata cam in felul urmator..

Deocamdata nu batea asa tare vantul insa era frig bine. Am zis de atata timp ca imi cumpar supramanusi dar inca nu am reusit sa ma tin de cuvant; manusile de polar pe care le am acum se uda destul de repede in zapada asa ca nu imi sunt de foarte mare ajutor; oricum, sunt mai bune decat nimic.

Coechipierii mei au cagula si pentru asta ii invidiez. Bineinteles ca mi-am propus si eu sa-mi cumpar, dar cu asta am ramas; si cand ma gandesc cate cagule de munte am facut cadou prietenilor..

Intre timp, lupta cu zapada e in toi..

Tocmai cand ne intrebam pe unde merge traseul apar stancile rotunjite, caracteristice Ciucasului.

Poza de grup restrans 🙂

Daca pana acum vantul ne-a gadilat pe la urechi, de-acum incolo avem parte de un supervant si de un viscol cum numai in Ciucas poti sa prinzi; sau mai bine zis, cum numai eu prind, de cateva ierni incoace.

Viscolul e in toi. Coafura rezista 🙂

In multe locuri zapada este inghetata asa ca ne chinuim un pic ca sa facem urme; nu este neaparat nevoie de coltari, merge si fara ei dar trebuie sa infigi bine bocancul in zapada altfel pleci la vale.

Ne mai folosim si de piolet, si de bete, numai sa iesim din zapada asta care ne oboseste foarte tare.

Vizibilitate…zero

Se propune oprirea pentru o pauza de masa. Pe vantul asta chiar va fi o placere 🙂 .

Scot si eu un sandwich din rucsac si musc din el cu pofta. Cred ca daca muscam dintr-o piatra aveam aceeasi senzatie; senzatia ca am lepadat dantura. Cu chiu, cu vai, am resusit sa mestec. Am baut si niste ceai asa ca pana la urma mi-a trecut gustul amar pe care mi-l lasase sandwichul la care trudisem cu o seara inainte :).

Pauza este foarte scurta, deoarece nimeni nu avea chef sa inghete stand pe loc. Cu totii am preferat sa inghetam in timp ce mergem :).

Natura congelata

Ei bine, cred ca am mai mers aproximativ o ora pentru ca la un moment dat nu am mai putut suporta frigul si vantul. Cu toate ca intotdeauna am considerat ca nu am probleme cu frigul, acum il simteam foarte bine, in special la maini; imi inghetasera degetele in vechile mele manusi de polar. Nici cu fata, barba si sprancenele nu stateam prea bine..

Maestrul Floricel

Vasi se plangea si el de o durere de cap, iar celorlalti sunt convins ca nu le era mult mai bine.

Am facut o sedinta scurta si am hotarat sa ne intoarcem. Zapada ne obosise destul de tare, vantul batea cu putere iar ceata…era din abundenta; in nici un caz nu aveam cum sa ne incadram in timp. In afara de asta, ma gandeam si la vantul care putea sa ne astepte pe varf.

Pe drumul de intoarcere ne-am intalnit cu cativa baieti care vroiau sa faca acelasi traseu ca si noi. Le-am explicat cam despre ce era vorba dar au hotarat sa mearga mai departe. M-am uitat atent si am observat ca unul din ei avea pe jumatate de obraz si pe nas, niste pete mari si albe; sa fie degeraturi oare, m-am intrebat, cu toate ca nu vazusem niciodata una in realitate?

Nu trece multa vreme si Vasi ma anunta ca am o pata alba maricica pe nas; se ofera sa imi dea o cagula pe care o avea la el iar eu accept imediat. Chiar nu vreau sa imi degere nasul aici.

Drumul de intoarcere a stat, cum altfel, sub imperiul vantului puternic si al viscolului. Baietii cu care ne intalnisem au facut cale intoarsa; erau inghetati bine asa ca au hotarat sa amane varful pentru alta data.

Pe drumul de intoarcere

Guess who?

La un moment dat vremea parea sa se indrepte iar soarele parca facea niste incercari timide ca sa scape de norii care il inconjurau.

Am profitat de zapada mare si ne-am tavalit in ea asa cum faceam cand eram mai mici. Uitasem cat de placuta este senzatia 🙂

Brazii incarcati de zapada…

Iarna ca in povesti 🙂

Cand am ajuns la masina ne-am uitat la termometru; indica -12 grade..

Am inghetat pe langa masina, cat ne-am schimbat. Brrr..

Cu toate ca a fost o tura scurta, mai scurta decat credeam, am invatat niste lucruri foarte importante:

1.  Nu se merge pe o asemenea vreme fara cagula.

2.  Supramanusile fac diferenta, fara discutie. Manusile de polar nu sunt de ajuns.

3.  Zonele cu degeraturi, chiar daca sunt in stadiu incipient, trebuiesc protejate imediat.

Am intrat pe google si am cautat informatii despre degeraturi si hipotermie; ceea ce avusesem eu fusese o degeratura minora. Asta insa mi-a dat de gandit. Era a doua oara cand mergeam pe viscol in Ciucas. Sper ca de data asta am invatat lectia..

Am facut si cateva filmulete, atata cat am putut, pentru ca imi inghetau mainile pe aparat.

http://www.youtube.com/watch?v=i9vo-hAeD54

http://www.youtube.com/watch?v=J0w-0V5u5-g

http://www.youtube.com/watch?v=yGToPCvXTO8&feature=mfu_in_order&list=UL

http://www.youtube.com/watch?v=yMD5VS_iFm0&feature=BF&list=UL7QRtvRxQc9c&index=4

10
Mar
10

Pasul Bratocea si Tigaile din Ciucas

Tura de o zi. In ultima vreme reusesc sa fac numai ture scurte, fie  sambata,  fie duminica. Se anunta vreme frumoasa, era primavara asa ca mergea o plimbare pe la munte.

Am plecat la ora 6 din Bucuresti impreuna cu Dan, cumnatul meu. Destinatia.. Cheia. Traseul propus: Cheia- Pasul Bratocea- Varful Ciucas. Era un traseu pe care vroiam demult sa il fac si se preta foarte bine pentru o zi.

Este un traseu usor, ca majoritatea traseelor din Ciucas. Am plecat la ora 9 de la masina si ne-am intors pe la 17:30; nu ne-am grabit, am mers usurel, ne-am oprit ca sa admiram peisajul,  am facut poze….adica ne-am bucurat de o zi splendida de primavara.

Cheia este o statiune care arata din ce in ce mai bine. Imi place ca nu este aglomeratie ca pe valea Prahovei, nu vezi la tot pasul poienite pline de  gratare..

Traseele din Ciucas  sunt usoare si accesibile in orice anotimp, sunt foarte bine marcate iar parcurgerea lor ofera niste privelisti foarte frumoase.

Ca sa ajungem in Pasul Bratocea, de unde pleaca traseul nostru, trebuie sa trecem de Cheia si sa mergem pe serpentine aprox. 10 km. La un moment dat vom vedea pe dreapta o mica parcare unde putem lasa masina. In apropiere este si un stalp indicator care ne ofera informatiile necesare.

Mai era inca ceva zapada pe sus insa nu punea mari probleme. Singura dificultate a constat in faptul ca ne afundam in zapada si zapada se facea bocna in jurul piciorului; mai ales in zonele cu jnepenis, era un adevarat chin sa tot scoti piciorul din zapada..

Am intrat in zapada pana aproape de sold in foarte multe locuri. Mi-am adus aminte de ce patisem in Iezer in 2006, in luna aprilie. Atunci am intrat in zapada pana la sold, zapada froze solid in jurul piciorului si mi-a ramas bocancul acolo; asta pana m-a scos din zapada un prieten cu care eram in tura. Am sapat cu pioletul, cu mainile goale, pana am iesit din zapada. Foarte neplacut!

Intorcandu-ma la Ciucas, mi se par foarte spectaculoase stancile pe care le intalnesti cand iesi din padure. Caracteristice  acestui masiv sunt stancile rotunjite care au denumiri precum: ace, capatani de zahar, tigai, porumbel, sfinx etc.

Traseul debuteaza cu un mers lejer prin padure dupa care iesim intr-o poienita unde este o stana. Aici, dar de fapt mai peste tot, am dat de branduse; covoare nesfarsite de branduse…

Dupa ce am trecut de poienita cu pricina am urcat iarasi prin padure, dar nu foarte mult si la un moment dat am iesit la gol alpin; ca punct de reper, daca se intampla sa va rataciti pe vreme rea, trebuie sa vedeti un releu mare mare mare. Nu aveti cum sa il ratati.

Era foarte cald, mai cald decat imi imaginasem..asa ca Dan a trecut la maneca scurta destul de rapid. Drumul nostru este lejer, mergem fara nici o graba, facem multe poze si mai radem de ce ne aducem aminte. La un moment dat facem o oprire mai lunga, intr-o zona cu mai multa zapada, nu de alta dar vroiam sa ne mai racorim.

La un moment am ajuns in zona in care se vedeau Tigaile si Varful Ciucas; zapada fiind foarte mare cautam o ruta cat mai sigura ca sa evitam sa taiem panta. Aici ne-am intalnit cu un domn in varsta care mergea cu inca doua persoane pana pe varf. Spunea ca nu se incumeta sa mearga daca este zapada mare pentru ca fusese luat de avalansa in conditii aproape asemanatoare in urma cu cativa ani.

Dupa ce am cumpanit bine am ales ruta castigatoare( mers cat mai matematic pe linia crestei) si am pornit la drum; a fost mai dificil dar a fost mai sigur. Am urmarit pe cat posibil sa umblam pe unde era jnepenis, copacei si in general orice ar fi putut sa opreasca o eventuala avalansa de primavara.

A urmat o mica traversare pe sub stanci apoi urcusul final pana pe varf. Privelistea pe care o aveam in fata ochilor era extraordinara. O ZI SUUUUPERBA!!

Am zabovit un pic aici si apoi am inceput coborarea pentru ca incepuse sa bata vantul destul de tare. Mai jos ne-am oprit din nou si ne-am intins in iarba. Era cald si bine, adia un pic vantul si pana la urma am si atipit vreo jumatate de ora.

Am ajuns la masina pe la 17: 30, am incarcat bagajele si am plecat sa mancam ceva la hotel Zaganu. Foarte buna mancarea si preturile rezonabile. RECOMAND!

Multumesc Ciucasului pentru ca ne-a oferit o zi de primavara minunata!

10
Jan
10

Viscol pe varful Ciucas

Ianuarie 2010. S-a terminat cu sarbatorile de iarna, cu sarmale, carne de porc, salata de beouf si altele. Era timpul sa iesim din Bucuresti si sa dam o tura pe la munte. Am ales ziua de duminica intrucat sambata mai aveam cate ceva de facut prin Bucuresti.

Site-urile meteo anuntau temperaturi foarte scazute iar asta era o problema in primul rand pentru ca nu aveam cauciucuri de iarna si lanturi. Fiind vorba de mers la o zi am ales ceva mai apropiat si anume Ciucas. Stiam ca pana la Cheia e drumul bun si fiind destul de circulat drumul va fi cat de cat intretinut( curatat de zapada si gheata). Am hotarat sa mergem cu masina lui Dragos asa ca dis de dimineata am plecat spre Soseaua Giurgiului, i-am luat pe Nicu si Raluca apoi ne-am indreptat catre DN1. Am ajuns la Cheia pe la 8:30, am parcat masina la hotel Zaganu si ne-am indreptat catre cabana Muntele Rosu. Planul era sa facem varful Ciucas, un varf pe care incercasem sa-l fac de mai multe ori insa de fiecare data vremea imi fusese potrivnica.

Cred ca erau in jur de 2 grade, dar mie nu mi se parea frig deloc. Pe mine caldura ma oboseste foarte tare asa ca mersul pe asemenea temperaturi este fericire curata. Ninsese foarte mult, mai mult decat ma asteptasem; drumul pana la muntele Rosu era plin de zapada, copacii erau incarcati de nea iar ceata incepuse sa-si faca aparitia.Cand am inceput sa urcam prin padure, am observat ca pamantul de sub talpile noastre era bocna; cred ca fusese un geeer…brrrrr. Nu ca acum nu ar fi fost.

Nu mai era nimeni pe traseu, era liniste totala. Cred ca lumea statea in casa, la caldura, la un ceai cald…

Am ajuns la muntele Rosu pe la ora 10, glumind si facand poze; iarna isi intrase in drepturi, ce sa mai vorbim! Nu mai vazusem demult atata zapada in Ciucas. La muntele Rosu era foarte multa ceata, nu se vedea aproape nimic..

Ne-am gandit ce sa facem si pana la urma am hotarat sa atacam varful; ne-am gandit ca daca vremea se va strica foarte tare ne vom retrage. Un pic mai sus de cabana Muntele Rosu am dat peste niste temerari care vroiau sa faca varful, la fel ca si noi. Dormisera la Silva iar acum aveau planuri mari; era bine ca aveam cu cine sa mai schimbam si noi o vorba.

Am inceput sa urcam prin padure bucurandu-ne de linistea care domnea peste tot; copacii erau plini de zapada astfel ca aveau crengile pana in pamant. Imi aduc aminte ca am mai incercat in urma cu un an sa fac varful Ciucas, in aceleasi conditii; mai sus de Cabana Ciucas insa ne-am gasit in imposibilitatea de a continua drumul din cauza ca totul era inghetat si nu puteam merge fara coltari. Nu am avut de ales si a trebuit sa ne intoarcem, jurand insa cu mana pe inima ca ne vom cumpara coltari imediat cum vom ajunge in Bucuresti.

Acum insa situatia era un pic diferita in sensul ca AVEAM COLTARI!

Ne-am mai oprit in padure, am mai baut niste ceai cald din termos, am mai facut niste poze si pana la urma am ajuns la cabana Ciucas; aici deja viscolul ne luase in primire. In sinea mea ma bucuram pentru ca aveam parte in sfarsit de o iarna in adevaratul sens al cuvantului: era f. frig, zapada era din abundenta iar ceata parea ca ne va insoti tot restul drumului.

La cabana Ciucas constat cu surprindere ca exista…FORME DE VIATA. Vad un caine iar la  un moment dat din cabana iese un cioban care ne face semn sa intram. Intram in cabana, stana sau ce-o fi si intalnim al doilea cioban care statea langa foc, linistit. Incaperea era utilata cu cele necesare unui trai modest dar nu neaparat saracacios. Oamenii foarte de treaba, ne invita sa ne asezam si sa ne odihnim un pic. Nu ezitam si scoatem mancarea din rucsac si ne apucam de treaba nu inainte de a-i invita si pe ei. Ne refuza politicos spunandu-ne ca isi pregatesc si ei o mamaliga cu branza mai tarziu.

Din discutia cu ei aflam ca Ciucas este in constructie sau re-constructie, spuneti cum vreti. A fost luata de un investitor care vrea sa o termine repede ca sa poata scoate bani de pe urma ei. Imi aduc aminte cat de jalnic arata cabana cand am venit aici in 2006..

Bine macar ca acum se ocupa cineva  de ea.

Terminam masa si ne pregatim de plecare. Suntem hotarati sa ajungem pe varf in ciuda whiteout-ului de afara.

O luam la pas prin ger si zapada mare si avem un singur obiectiv: varful Ciucas-1954m alt. Ceata si viscolul insa incep sa ne puna probleme. Eu nu fusesem niciodata pe varf dar stiam cam cum arata si stiam cam ce repere trebuie sa intalnesc pe traseu.

Mergeam foarte greu din cauza cetii in primul rand; nu se vedea nimic..din cand in cand prin ceata densa se mai vedea cate un stalp dar cam atat; stiam ca in zona trebuie sa fie portiuni de jnepenis dar acum nu vedeam nimic.

Dupa ce am mers aiurea prin ceata, vreme de vreo jumatate de h, am hotarat ca in cazul in care vremea se inrautateste si nu mai gasim nici un marcaj sa facem cale intoarsa.

Nu vroiam sa risc aiurea dar in acelasi timp imi doream sa ajung pe varf si mai ales imi doream sa ii duc pe cei cu care eram pe varful Ciucas, in conditii adevarate de iarna, in calitate de aspirant la titlul de ghid montan.

La un moment dat am mers inainte ca sa caut marcajul si am balaurit pret de vreo 10 minute prin ceata; am intrat in zapada pana la sold dar nu m-am lasat. Pe alocuri m-am mai folosit de piolet, m-am mai poticnit dar eram hotarat sa reusesc. Pana la urma am gasit stalpul si i-am chemat si pe ceilalti. Increzatori, am pornit mai departe prin zapada care ajungea in mod constant pana mai sus de genunchi.

Era viscol, batea vantul destul de tare iar barba si parul incepusera sa imi inghete. Pot sa spun ca am mers din stalp in stalp, adica ne apropiam de unul…mai stateam si scrutam cu privirea atat cat se putea apoi incercam sa il gasim pe urmatorul si tot asa..

Stiam ca trebuie sa ajungem pe la baza stancilor dar deocamdata nu se vedea nimic. Am mai mers o bucata de vreme si am dat de niste portiuni de jnepenis pe care le-am luat ca repere pentru coborare. Viscolul era atat de puternic incat dupa ce faceam cativa pasi ne acoperea urmele in totalitate; parca nu trecuse nimeni pe acolo.

Vorbisem in urma cu cateva zile cu sotia mea, Mihaela, si imi spusese ca trebuie sa intalnim un mic horn prin care va trebuie sa ne strecuram. La un moment dat am intalnit ceea ce parea a fi un horn motiv pentru care am incercat sa merg prin el; dupa ce m-am afundat bine in zapada mi-am dat seama ca nu e hornul cu pricina asa ca l-am coborat cu atentie.

Ceata si zapada mare in continuare. E clar ca asta este trendul zilei.

Dar iata si hornul promis. Plin de zapada si un pic abrupt; cel putin asa l-am vazut eu atunci. Am inceput sa-l urc cu atentie uitandu-ma tot timpul in spate la cei 3 prieteni care se luptau cu zapada mare. Obositor…obositor..obositor dar frumos in acelasi timp. Vantul se intetise, nu gluma.

Am iesit din horn apoi am inceput sa vad cum se contureaza stancile. Trebuie sa trecem pe la baza  Tigailor mari, Babelor la sfat.

Mergem pe la baza lor cu atentie pentru ca poteca este cam ingusta si plina de zapada iar in dreapta nu prea avem de ce sa ne tinem..

Cine a zis ca iarna nu-i ca vara a stiut ce a zis. Zapada mare, ceata si viscolul pot pune  probleme mai ales daca nu ai mai facut traseul pe timp de vara.

La un moment dat ne intalnim cu temerarii de care spuneam la inceput; coborasera de pe varf si spuneau ca nu au putut sa stea acolo deoarece vantul sufla ca turbat. Nu imi era greu sa cred pentru ca si pe noi ne izbea cu putere in fata.

Ceata parea ca se mai risipeste iar la un moment dat mi s-a parut ca am vazut si putin soare. Imi dadeam seama ca ar trebui sa fim aproape de varf dar ca in multe situatii partea finala e cea mai grea.

Vantul sufla ff tare si asta ne ingreuna mersul. Deodata…IATA VARFUL! Se vede stalpul indicator asa ca ma grabesc sa ajung la el.

Ajung acolo si ma tin cu amandoua mainile de stalp ca sa nu ma ia vantul. Nu exagerez cu nimic, era un vant cum nu cred ca am prins vreodata pe munte. Nicu, Raluca si cu Dragos erau la cativa metri in spatele meu. A doua a ajuns Raluca; am prins-o de rucsac si am tinut-o ca sa nu zboare de langa mine.

Pentru Dragos a fost foarte amuzant. Lui i se parea extraordinar felul in care il tinea vantul.

Nu am putut sa scoatem aparatul ca sa facem poze pentru ca era ff. frig asa ca ne-am multumit cu ceea ce se vedea de acolo, atat cat se vedea.

Nicu a coborat de pe varf cu spatele si tarandu-se. Din nou, nu exagerez cu nimic..

Am coborat pe cat posibil pe aceleasi urme, pe vant si ceata. Vremea nu s-a schimbat pana am ajuns la cabana. Sper totusi sa fac varful Ciucas si iarna pe vreme buna. As vrea sa vad Tigaile si Babele incarcate de zapada. Sunt sigur ca spectacolul iernii ar fi unic.

Am ajuns la cabana Silva si ne-am dus repede catre sala de mese pentru ca de-abia asteptam sa mancam ceva cald.

Domnul Bucur, cabanierul, a fost foarte amabil ca de obicei. Am servit si felul 1 si 2 si o bere rece Ciucas.

Foarte multumiti de ceea ce facusem ne-am dus agale catre Cheia, am luat in primire masina si ne-am indreptat catre Bucuresti. Era ora 20.

A fost o zi plina si reusita.

Multumiri echipei!




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

March 2017
M T W T F S S
« Jun    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Vizitatori

  • 154,517 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!