Posts Tagged ‘varful Omu

04
Apr
11

Schi de tura pe valea Cerbului

Sambata dupa amiaza, pe o vreme foarte calda, am plecat din Bucuresti cu destinatia Busteni. La Caminul Alpin, pentru ca acolo a fost punctul de intalnire, am dat mana cu Zsolt si Mini. Zsolt, fiind membru CAR, putea face rost de camere. La Camin insa, toti 3 am avut surpriza sa constatam ca persoana de contact a lui Zsolt nu era de gasit la telefon; usile caminului erau inchise, ferestrele asemenea..

Dupa vreo jumatate de ora de stat pe afara, mai multe telefoane si cativa nervisori, o doamna foarte amabila(care era inauntru, dar nu auzise bataile noastre insistente in usa) ne-a deschis.

La Caminul Alpin mai fusesem o singura data, in 2009. Accesul este permis, in principiu, numai membrilor Clubului Alpin Roman. Probabil insa, ca in situatii mai deosebite, se pot face si mici exceptii.

Dupa ce ne-am instalat in camera, am mers la bucatarie si ne-am pregatit masa de seara. Zsolt si cu Mini, care erau pe cale sa incheie o zi in care fusesera numai pe drumuri, au pregatit o cina copioasa din care nu au lipsit ceapa si slana :).

Odata masa terminata, eu m-am retras ca sa pot sa ma ocup de pregatirea echipamentului pentru a doua zi. Duminica era rezervata pentru o zi de schi de tura impreuna cu Nusu si alti colegi de la AGMR.

Echipamentul complet pentru schi il luasem de la Marius. Din pacate acasa nu prea avusesm timp sa vad cum functioneaza schiurile si cat de bine mi se potrivesc claparii asa ca acum vroiam sa recuperez.

Claparii, marca Koflach, au venit foarte bine. Legaturile schiurilor mergeau foarte usor, mai usor decat la cele pe care le avusesem in Retezat.

Daca cu schiurile am reusit sa o scot la capat, cu coltarii nu am avut acelasi noroc. Niste suruburi intepenisera asa ca nu am reusit sa le mai misc absolut deloc. M-am gandit totusi ca e vreme calda si ca nu o sa dam peste zapada foarte inghetata.

Pe la ora 23 m-am bagat si eu la somn. A doua zi ne intalneam cu Nusu si cu restul colegilor, la ora 7.

Am dormit destul de bine pana pe la 6. Avand bagajul facut, dimineata nu m-am agitat prea tare. Am luat micul dejun, fidel obiceiului meu, apoi am incercat sa fac cateva poze de la fereastra camerei. Din pacate nu au iesit bine asa ca le-am sters. Nu-i nimic, recuperez pe traseu šŸ™‚ .

La ora 7, punctual ca de obicei, a venit si Nusu impreuna cu Mihaela. Cum toata lumea era pregatita pentru ceea ce se anuntase a fi o tura de 12h, la 7:15Ā  s-a dat startul.

In urma dezbaterilor se hotarase: vom urca pe Valea Cerbului, pana la Omu. Coborarea avea sa se faca pe acelasi traseu ori pe Valea Morarului.

Am pornit agale prin padure, dimineata pe racoare..Prin padure, urmele de ATV-uri incep sa isi faca aparitia. Spre surprinderea noastra, baietii cu cont de hi5 au fost foarte perseverenti si au inaintat destul de mult, lasand in urma o poteca turistica plina de santuri si noroaie. Sad but true!

Din loc in loc mai dam peste petice de zapada inghetata dar cam la asta se rezuma semnele iernii. Este destul de cald pentru ora 7; cu putin curaj cred ca as putea sa incerc mersul la maneca scurta. Gandul imi trece repede insa. Imi aduc aminte deĀ  raceala de anul trecut si imi dau seama ca nu mai vreau sa am parte de asa ceva.

Prima oprire pentru ajustarea echipamentului

Dupa inca vreo jumatate de ora de mers apar din ce in ce mai des peticele de zapada inghetata. In unele locuri, ma dezechilibrez si alunec. E adevarat ca nici tenisii cu care sunt incaltat nu ma ajuta prea tare..

Prin poiana Costilei

Ce dor imi era sa car din nou schiurile de tura in spinare :)))). Acuma it’s a dream come true. Prietenii stiu de ce!

Am mers de multe ori pe traseul asta dar imi place foarte mult si nu m-am saturat de el. Chiar ma gandeam ca niciodata nu am prins vreme buna pe Valea Cerbului. De fiecare data am prins ploaie, ceata sau o combinatie de cele doua. Acum insa pare ca nimic nu va strica such a perfect day.

Din cand in cand mai dam peste ghiocei si branduse! Ehe, aici e primavara in toata regula. Sa vedem ce-o fi mai sus.

Dau peste niste portiuni in care gheata ma face sa-mi exersez talentul la echilibristica. Ce diferenta fata de mersul in bocanci..

In curand ajungem si in obarsia Vaii Cerbului. Aici facem o pauza de vreo 15 minute, ca sa ne hidratam si ca sa ne punem schiurile.

Acum incep sa simt cu adevarat caldura. Pe valea pe care trebuie sa urcam se vede ceva zapada dar se vad si multe zone in care e numai iarba.

Mihaela a fost desemnata ca ghid asa ca si-a luat rolul in primire, nu inainte de a verifica piepsurile fiecaruia, lopata si sonda de avalansa.

Dupa vreo 5 minute de mersĀ  am dat de niste zone cam fara zapada pe care ne-am cam chinuit; nu mai spun ca a trebuit sa ocolim niste copaci cazuti, tot felul de arbusti etc. Un pic mai sus mie mi s-a desprins o legatura asa ca a trebuit sa apelez la Ciri san ca sa-mi dea o mana de ajutor. Din fericire problema s-a rezolvat destul de repede asa ca am putut sa merg mai departe.

Leaderul de grup

Zapada este una specifica acestui anotimp, adica umeda si grea. Cel putin asa mi se pare mie. Si mi se mai pare ca schiurile mele nu prea aluneca; am senzatia ca le trag dupa mine…si atat.

Urcam de vreo jumatate de ora si deja simt ca nu mai pot de cald. Soarele imi bate in cap dar eu ma incapatanez sa raman cu polarul pe mine. Pe dedesubt mai am o bluza de corp mai subtire care isi face bine treaba.

Zicea cineva ca e bine sa mergi pe cat mai multe tipuri de zapada cu schiurile, ca sa vezi care e diferenta. Eu neavand decat cateva iesiri la schi de tura, pot sa compar zapada asta cu cea din Retezat de acum doua luni si cu cea de anul trecut. Atunci am urcat pe zapada proaspata, pulver, iar mai sus spre varful Retezat am mers pe crusta.

Ceea ce am acum sub schiuri nu pot sa zic ca imi provoaca o placere deosebita. Ii aud pe cei din jurul meu care zic ca e excelenta! Asa o fi..

Ceva mai sus Nusu, care ii supravegheaza pe toti ca un vultur, ne arata cum sta treaba cu intoarcerile in deal si cu miscarea kick-turn. Observ ca nu prea imi iese acum; in Retezat mi-a iesit mult mai bine si mult mai des.

Am vrut sa incerc sa mai fac niste poze dar din pacate acumulatorii pe care i-am crezut incarcati full m-au pacalit. Nu am avut ce sa fac asa ca i-am inlocuit cu ceilalti care mai aveau ceva energie. Este a treia oara cand sunt pe valea Cerbului si nu reusesc sa fac poze, din diferite motive.

Ma chinui un pic cu acumulatorii, imi vars nervii pe ei dar…..reusesc!

Zsolt

As fi vrut sa fotografiez coltii Morarului, care se vedeau extraordinar de bine si de clar dar…daca nu ai cu ce, nu ai cu ce!

Mai sus, intr-o caldare mai larga, am dat de o stana care poate fi luata ca reper in caz de vreme rea. Noi nu am urcat exact pe unde mergea marcajul, stiut fiind ca la schi de tura incerci sa faci cat mai multe zig-zag- uri ca sa eviti sa iei dealul in piept.

S-a mai intamplat sa ma fure peisajul si sa uit de treaba asta asa ca de multe ori m-am pomenit ca urcam niste pante abrupte care scoteau untul din mine. La un moment dat am si alunecat si m-am dus la vale cativa metri, fara urmari insa.

Pentru ca nu toata lumea a avut aceeasi pregatire fizica, grupul a fost impartit in doua. Cei mai puternici au ajuns la Omu pe la ora 14. Noi ceilalti am ajuns pe la 14:30.

Conditiile in care am urcat au fost aproape perfecte, as zice eu. Lasand la o parte zapada care mi-a pus din nou probleme in apropierea varfului, a fost ok. La o intoarcere, cand am vrut sa bat platforma, piciorul stang mi-a alunecat si m-am panicat. Norocul meu a fost ca m-am proptit repede in bete.

Era foarte cald iar zapada parca se transformase in niste granule fine. Schiurile parca nu alunecau deloc iar picioarele trageau pentru ca le imprimam miscarea.

Sandu, care era la cativa metri in fata mea, mi-a strigat ca mai avem putin pana pe varf. A avut dreptate. In urmatoarele 10 minute am vazut cabana stralucind in soare.

La statia meteo, pentru ca la cabana era inchis, am baut niste ceai cald oferit de catre cei ce stateau acolo.

La Omu batea vantul destul de tare iar zapada avea in unele locuri cam 1 metru. Ceea ce ma deranja cu adevarat era faptul ca nu aveam ochelari. Soarele puternic impreuna cu zapada faceau o combinatie care nu ma avantaja deloc.

La coborare, cei mai experimentati au coborat pe Valea Morarului. Ceilalti, ne-am dat jos tot pe Valea Cerbului. Eu am ales sa cobor pe picioare pentru ca nu aveam prea mare incredere in experienta mea de ,,coborator”.

Am ajuns la Caminul Alpin in jurul orei 19:30. Aici a urmat sedinta, ca de obicei, dupa care fiecare a plecat pe la casa lui.

Nusu a avut dreptate: traseul a durat fix 12 ore iar vremea a fost extraordinara!

Advertisements
16
Jul
10

Plimbare prin Bucegi pe cod galben

Sambata am fost la concert la METALLICA!!!! Concertul a avut loc in cadrul Sonisphere unde cap de afis au fost THE BIG FOUR (Anthrax, Metallica, Megadeth, Slayer).
Am ajuns la ROMEXPO si i-am ascultat de afara pe cei de la MEGADETH- care s-au comportat foarte bine, in opinia mea. M-am ghiftuit cu un snitel de pui , cartofi prajiti, salata de varza si sosuri pana sa intru pe stadion; de, stomacul cerea..
I-am prins da capo al fine pe cei de la SLAYER; nu pot sa spun ca am ascultat SLAYER pana acum. Nu stiam decat WAR ENSEMBLE si cam atat..si nu-mi zicea cine stie ce. Trebuie sa recunosc ca am fost impresionat de prestatia lor; bateristul este fff dinamic- vroiam sa urlu la el: RESPIRA MAI TATA, RESPIRA!!!! iar spectacolul a fost foarte reusit.
Singura piesa care mi-a placut a fost SOUTH OF HEAVEN.
Daca lumea a fost intr-o oarecare letargie pana la ora 21: 00, la ora 21 si un pic ALL HELL BROKE LOOSE! Lars s-a urcat pe scaun, a salutat si apoi a inceput sa bata la CREEPING DEATH. MESERIE!!!!!!!!! Eu recunosc ca LARS este bateristul meu preferat; nu spun ca este cel mai bun din lume dar bate bine pentru cei 46 de ani; imi place atitudinea lui, aroganta lui, stilul vestimentar, cerceii pe care ii poarta si faptul ca se consuma pe scena.
Concluzionand, sunt meseriasi! I-am vazut pentru a 3 a oara si tot as mai vrea sa-i vad.

Revenind la munte, duminica am plecat de dimineata devreme in Bucegi cu ganduri de escalada sau trekking; vremea urata ne-a hotarat destul de repede sa abandonam planurile de catarat.
Asa ca am mers la Caminul Alpin in Busteni si de acolo am pornit spre Plaiul Fanului, pe triunghi rosu.
Eu vroiam sa urcam pe valea Malinului insa m-am gandit la ploaia care incepuse si la saritorile de pe traseu; am renuntat si am hotarat sa facem ceva mai simplu dar solicitant ca sa nu spunem ca am venit degeaba la munte.
Asa ca am urcat pe valea Cerbului pana la Omu; ne-a luat cam 5h, cu pauze de apa, mancat. A fost foarte multa umezeala iar vremea s-a jucat cu noi. Cand puneam haina pe noi pentru ca ploua, cand o scoteam fiindca se oprea ploaia si ni se facea f cald…si tot asa..
Ceata ne-a insotit mai tot timpul insa am avut si niste perspective frumoase catre Costila, Coltii Morarului( dupa ce am trecut de Omu).
La cabana Omu, ceata si frig; cred ca erau vreo 10 -12 grade; frig si in sala de mese dar asta nu ne-a impiedicat sa luam ciorba si felul 2.
Dupa ce am papat bine am hotarat sa mergem spre Crucea Caraiman. Ne-am ratacit un pic pe platou din cauza cetii insa pana la urma ne-am descurcat. Se auzeau oile , caprele, cainii de la stana…noi nu vedeam insa mai nimic pentru ca eram cu capul in nori.
La un moment dat ceata s-a ridicat si am vazut ascutitii colti ai morarului..superb, superb..Ceata se ridica din vai si trecea repede peste creste. Ceva de vis…
La un moment dat s-a facut senin- senin, cerul era de un albastru clar iar soarele ne incalzea bine. Am ajuns la crucea caraiman pe o vreme superba; aici am vazut multe capre negre cu pui..
Uitandu-ma la cruce mi-am adus aminte de cum am mers pe Brana Portitei in 2006 decembrie, traseu nemarcat( cred ca are grad 1B) care porneste din Jepii Mici si ajunge destul de aproape de Cruce; dar despre asta alta data..
Pe Brana Caraimanului s-a lasat iarasi ceata astfel ca nu mai vedeam la 2 m in fata; am oprit si am mancat niste ciocolata, am baut apa si am plecat mai departe spre cabana Caraiman. Vremea s-a razgandit din nou iar la caraiman am ajuns pe o vreme splendida de vara..soare, 2-3 norisori albi si privelisti de vis.
Cand am inceput sa coboram Jepii Mici ma uitam la ceata care urca din vale spre Caraiman..minunat!
Ghici ce? In 15 min peisajul s-a schimbat total; nori negri si ploaie puternica pana in Busteni.
Nu coborasem niciodata Jepii Mici pe asemenea vreme; e destul de dificil sa cobori cand totul aluneca in jurul tau dar cu atentie sporita te descurci.
Am remarcat ca s-au mai pus cabluri pentru siguranta turistilor..multe; ultima oara fusesem pe jepi in decembrie 2009 si nu imi aduceam aminte de muulte dintre ele.
Pana la urma am ajuns in Busteni, la Silva iar apoi ne-am indreptat catre caminul Alpin ca sa ne recuperam masina.
Timp total de mers aprox 11h, incluzand si pauza de masa de la Omu.

Din pacate nu am poze pentru ca aparatul nu a functionat; motivele imi sunt inca neclare.

Acum ma gandesc ce rau mi-ar fi parut daca as fi stat acasa; cu toate ca se anuntase vreme nasoala am avut parte de o zi, cred eu, destul de buna.

15
Jun
09

Bucsoiu si Brana Caprelor

Ultimele ture le facusem prin Piatra Craiului, Iezer, Piatra Mare. Prin Bucegi nu mai fusesem de ceva vreme asa ca am zis ca e timpul pentru o schimbare.

Plecarem 3 din Bucuresti. Mihai, Cristi si subsemnatul. Se anunta un weekend foarte calduros, chiar si la munte.

Dupa indelungi dezbateri am hotarat sa mergem cu trenul( ca sa ne reamintim de studentie), sa urcam pe Bucsoiu si sa dormim la Omu. Initial am vrut sa luam cortul dar ne-am gandit ca nu are rost sa il caram atata.

Plecaram de dimineata cu acceleratul via Busteni. De la ora 7 era canicula. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fie la ora pranzului..

Am ajuns in Busteni si am intrat in primul magazin ca sa luam niste apa pentru traseu. Am luat doua sticle de 1,5 l care din pacate au fost insuficiente. Nu-i nimic, din asta pot sa trag invataminte.

Am mers la Caminul Alpin iar de aici am plecat pe triunghi rosu pe la Plaiu Munticelu. Am ajuns in Poiana Costilei dupa aproximativ 1 h. Era foarte cald iar eu transpiram din greu.Ā  Nu prea aveam sanse sa ne bucuram de umbra.

Aici am baut putina apa si am servit o ciocolata. In curand am ajuns la Pichetul Rosu. De aici, o buna bucata de drum, am mers prin balarii inalte cat casa. Nu am scapat nici de urzici asa ca m-am ales cu niste umflaturi pe picioare de mai mare frumusetea. Cred ca e ultima oara cand merg la munte in pantaloni scurti.

Ajungem si inĀ  Poiana Bucsoiului.

Drumul nostru face dreapta si va intra curand in padure. Aici ma intalnesc cu niste amici de la sala de escalada asa ca ma opresc sa stau un pic de vorba. Ei merg la Malaiesti si raman acolo peste noapte.

Noi ne indreptam catre urmatorul punct mai important de pe traseul nostru, La Prepeleac. Aici este un frumos punct de belvedere care nu trebuie ratat. De aici drumul nostru face un pic stanga si intra iar in padure, realizand un urcus un pic solicitant.

Pe Bucsoiu mai fusesem o singura data, in 2005. Atunci am plecat singur la munte, pentru 4 zile, pentru ca putusem sa imi iau liber in timpul saptamanii . Din pacate nici unul din prietenii mei nu putea sa vina cu mine asa ca am hotarat sa plec solo.

Spre Bucsoiu am plecat de la Poiana Izvoarelor, impreuna cu un ucrainean. Tin minte ca pana la Omu a scos untul din mine.

De data asta sunt cu Mihai si cu Cristi. Din fericire nici unul nu vrea sa doboare vreun record de viteza asa ca nu am de ce sa imi fac griji. La un moment dat iesim din padure si ne indreptam un pic catre stanga, urmand sa depasim o portiune cu lant.

In spatele nostru vizibilitatea este foarte buna iar privelistile din ce in ce mai largi. Imi aduc aminte ca si in 2005 am prins aici o vreme la fel de buna.

Setea o simt din ce in ce mai acut. Sorb apa cu nesat dar in acelasi timp incep sa ma ingrijorez pentru ca stiu ca nu prea mai avem.

Am mai facut eu setea la munte si nu a fost deloc placut. Ar fi trebuit sa imi ascult instinctul si sa ia mai multa apa, chiar daca aveam mai mult de carat.

Ne oprim un pic( din cauza caldurii care il face pe Cristi sa renunte la o parte din haine) si admiram ce ne ofera muntele.

La un moment dat in cale ne apare un tip care venea de la Omu. Ne intreaba daca avem niste apa. Pare-se ca si el avea probleme cu canicula. Ii dam, ca doar suntem oameni buni.

In drumul nostru spre Bucsoiu dam si de ceva zapada ramasa de iarna trecuta.

In departare se vede releul Costila. Privesc cu admiratie peretii abrupti si ii imortalizez.

Suntem pe Bucsoiu. De aici avem de coborat iar apoi de urcat pana la cabana Omu( 2507 m alt.). Pe mine ma apucase durerea de cap asa ca am mers mai incet decat ceilalti. Am luat 2 antinevralgice( tratament soc) si am rarit pasul. Am profitat de ocazie si am mai stat sa fotografiez. Mihai si cu Cristi erau mult in fata asa ca in curand au iesit din campul meu vizual.

Bucsoiu( 2487m) are aspectul unei …cocoase. Am vazut si niste capre negre care se zbantuiau pe aici.

Pana la cabana Omu am mai facut cam 2 h. Probabil ca as fi ajuns mai repede daca nu m-ar fi chinuit durerea de cap.

Mihai si cu Cristi ma asteptau acolo. Am mers sa comandam ceva de mancare.

Pana a sosit comanda am mers la izvorul care este mai jos de cabana ca sa mai luam niste apa. Am baut ca ca spartul, cum se zice.

Am comandat o ciorba de legume si o friptura cu cartofi. Mai aveam sandvisuri insa nimic nu se compara cu o mancare calda.

La Omu era plin de lume. Rar am vazut atatia turisti aici. Am aflat ca in noaptea( pe la ora 4) aia avea sa se produca o ploaie de meteoriti asa ca oamenii isi luasera aparateleĀ  performante si venisera aici ca sa obtina niste poze mai deosebite.

Iata cum arata muntele in toata splendoarea lui seara…

Mihai, fidel obiceiului sau de a face sesiuni de fotografie, si-a luat aparatul si a plecat la colindat. Cristi, mai savant din fire, si-a luat o carte si s-a intins pe izopren langa cabana. Eu mi-am facut de lucru si am stat la taclale cu niste muntomani.

Seara a trecut destul repede. Ne luasem loc in camera( era pentru prima oara cand dormeam in cabana) asa ca am mers sa ne bagam la somnel. Mihai avea de gand sa se trezeasca pe la 3-4 si sa mearga afara sa surprinda fenomenul anuntat( ploaia de meteoriti).

Dormind langa mine l-am simtit noaptea insa mi-a fost cam lene sa ma trezesc si sa plec afara. M-am sculat din pat pe la 5( ma odihnisem destul) si am iesit din cabana. Era destul de racoare asa ca am luat haina pe mine.

A meritat sa ma trezesc la ora aia. Mai jos se poate vedea de ce!

Pe la ora 9, cu micul dejun bifat, am hotarat sa coboram pe Brana Caprelor. Nici unul dinĀ  noi nu fusese aici asa ca era un prilej bun sa vedem cum este.

Ne-am dat cu crema pentru ca soarele ardea bine de tot si am plecat spre Bucsoiu. Pe varf am vazut foarte multe capre negre. Cred ca erau in jur de 10-12; cu pui, fara pui, sfidau pericolul si se zbantuiau pe stanci.

Am vrut sa le fotografiez insa din pacate au disparut foarte repede de langa noi. De pe Bucsoiu am coborat pe Brana Caprelor( marcata cu triunghi albastru), o brana suspendata si foarte ingusta pe care trebuie sa pasim cu atentie.

In fata se vad cativa turisti care vin spre noi. Ajuta una din fete sa depaseasca o traversare mai dificila. Drumul nostru coboara pana cand ajunge la o zona unde este pus un lant pentru mai multa siguranta. Se putea trece si fara lant dar poate ca e mai bine asa.

Mi-a placut foarte mult brana; este foarte aeriana asa ca parcurgerea ei iti pune psihicul un pic la incercare.

La Malaiesti este plin de lume. Oameni veniti la un gratar, din ce am observat.

Lu Cristi i se face foame( din nou) asa ca ne oprim ca sa isi potoleasca foamea. Coborarea am facut-o pe Take pentru ca ni se pare mai spectaculos decat pe varianta Glajarie.

Ajunsi la Gura Diham am sunat-o pe Mihaela si am rugat-o sa vina cu masina si sa ne ia. Drumul era plin de praf si de fum de la gratarele turistilor. Cineva imi povestea ca in urma cu 3 ani pusese cortul acolo iar a doua zi cortul ii mirosea rau de tot a mici si fripturi.

Am mers la gara, am luat bilete si am asteptat trenul. Bineinteles ca a avut intarziere( TRAIASCA CFR!) dar ne-am obisnuit cu asta.

CONCLUZIE: De acum inainte voi cara o tona de apa! O sa-mi iau atata apa incat voi putea sa fac baie cu ea!




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

December 2017
M T W T F S S
« Jun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Vizitatori

  • 167,864 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

Free counters!