La intalnirea din 11-12 Iulie,in prima zi, ne-am intalnit la Caminul Alpin din Busteni si am plecat catre Refugiul Costila(timp de mers aproximativ 2 h).De la Refugiul Costila am mers catre intrarea in traseul Costila-Galbinele, cotat cu 3 A.Roca conglomerat.Traseul este asigurat cu pitoane si pe alocuri si cu ancore chimice.De acolo de unde se termina traseul(partea de escalada) se mai urca pana in creasta inca vreo 20 minute apoi se coboara pe Brana Mare a Costilei si pe Brana Aeriana(echipata cu lanturi in portiunile mai expuse).Pe Brana Mare a Costilei au fost doua saritori pe care le-am coborat in rapel,dintr-un piton.
Pe Brana Aeriana este si un punct de belvedere din care se vede tot peretele Vaii Albe.De acolo se coboara pana la refugiul Costila si de acolo pana la Caminul Alpin se mai coboara aproximativ 1 h.
Au fost 4 echipe.Eu am fost in echipa a doua, cu Mihai Mares care a fost cap de coarda; pe tot parcursul traseului eu am mers ca secund.Ca echipament folosit(pentru echipa mea), s-a folosit echipamentul lui Mihai Mares(o coarda si bucle).Mihai a mers cap si a montat asigurarile, urmand ca eu sa le scot pe masura ce urc.Rolul meu a fost acela de a-l fila si de a recupera asigurarile de pe traseu.In unele locuri se poate asigura si dupa trunchiuri de jnepeni.
De-a lungul traseului am folosit nodul cabestan pentru autoasigurare in regrupari precum si un selb pe care il aveam atasat la ham.
In ceea ce priveste strict partea de catarare nu am intampinat probleme(nici eu ,nici Mihai), roca fiind suficient de aderenta chiar si atunci cand a inceput sa ploua.Pe primele doua lungimi se poate merge si in bocanci,dupa acestea fiind necesari papucii de catarare.
Regruparile sunt foarte comode,pe niste brane pe care se poate sta relaxat; pozitia este foarte comoda si pentru asigurare.
Probleme de comunicare nu am avut; in ciuda vremii nefavorabile ne-am auzit pe tot parcursul traseului; capul de coarda a putut fi informat despre lungimea corzii care ramanea ,de la o lungime la alta.
La sfarsitul traseului de catarare exista o mica grota in care se poate face adapost; acolo s-au adapostit cei din prima echipa: Mihai ,Costi si Bogdan.
In cea de- a doua zi am participat la un curs de prim ajutor, prezentat de Domnul Mircea Radu. Acolo am invatat ce inseamna BLS(basic life support) si am fost ,pe rand, victima si persoana care acorda primul ajutor. La acest curs am invatat cum se procedeaza in cazul in care avem de-a face cu o victima care prezinta/nu prezinta puls. Am efectuat victimei masaj cardio, am vazut cum se face respiratie gura la gura si am pus ranitul in pozitia recomandata pana la sosirea salvarii.
Hai-hui prin munti 