Archive for July, 2010

25
Jul
10

Creasta Gropsoare-Zaganu

In urma cu cateva saptamani, Dan imi propusese o tura de o zi in Ciucas; vroia sa o ia si pe prietena lui, pentru prima oara. Am reusit sa gasim o zi de sambata in care sa putem sa mergem toti trei. Parca mai lipsea cineva…..asa ca il sun pe Dragos si ii spun despre ce este vorba: Gropsoare- Zaganu in varianta de vara. Nu sta prea mult pe ganduri si accepta. Acum va avea ocazia sa vada pe unde a mers iarna…

Ne intalnim sambata dimineata la 5 la mine in parcare. Mergem sa ii luam pe Dan si pe Eli apoi ne indreptam catre DN1.

Oprim la benzinaria care este dupa Piata Presei ca sa cumparam niste cornuri cu ciocolata, cafea si apa. Ne mai invartim un pic pe langa masina, bem cafeaua si plecam mai departe.

Vremea va fi calduroasa, dupa cum am vazut pe http://www.accuweather.com si  http://www.meteoblue.com. Se anunta temperaturi de 30 grade, ceea ce pe mine personal nu ma bucura foarte tare.

Pe la 8:30 ajungem la Cheia. Lasam, asa cum ne-am obisnuit, masina la hotel Cheia si incepem sa ne echipam. Mi-am luat pantalonii lungi, de tura, pentru ca nu mai vreau sa am surprize asa cum am avut in Buila; atunci am mers in pantaloni scurti si m-am ales cu  niste intepaturi si muscaturi de toata frumusetea. Nu stiu ce insecte or fi bantuit prin padurea aia dar m-am lecuit. DE ACUM, CHIAR SI LA 40 GRADE, MERG IN PANTALONI LUNGI!

In Cheia era targ de branzeturi. Am trecut pe langa tarabele taranilor si am tras cu ochiul la rotile de cascaval afumat, branza de oaie si alte preparate. Imi era o poftaaaaa!!!!!!!!

Am trecut repede de zona asta , nu de alta dar ne temeam ca s-ar putea sa anulam tura si sa optam pentru o masa copioasa cu niste prooduse naturale; in stilul asta, ADIO munte!

Pentru ca Eli era pentru prima data la munte( in stilul mers pe traseu), am hotarat sa abordam un traseu care nu prezinta dificultati. Timpul necesar pentru a ajunge pe Gropsoarele este de aproximativ 5h.

In sosea, langa hotel Cheia, este si un panou cu harta masivului si cu informatii despre traseele din zona. De asemenea, in Cheia se poate vizita MUZEUL FLORILOR DE MINA. Nu am fost niciodata aici insa am auzit numai cuvinte de lauda despre el asa ca merita sa vedeti despre ce este vorba.

Am trecut de portile manastirii, am mers pe poteca iar apoi am iesit in drumul national. L-am traversat si am intrat in padure.

Dupa cateva minute de mers, ajungem la o poienita apoi la un mic parau care nu pune probleme la traversare. Urmeaza urcusul prin padure. Aici, surpriza! Poteca era plina de noroi; noaptea plouase iar acum pamantul era moale de tot. Ne-am murdarit imediat.

Nu mai spun ca alunecam in ultimul hal si de-abia reuseam sa ne tinem pe picioare. Era foarte multa umezeala in padure asa ca in vreo 10 minute au inceput sa curga apele pe noi. Eram si transpirati si plini de noroi! Double the fun, double the excitement!

Se termina cu urcusul si ajungem intr-o zona din care se vede ceva din creasta muntelui. Aici facem un scurt popas si ne schimbam tricourile. Bem niste apa ca sa ne mai invioram, mancam un pic si plecam mai departe. Ne-am intalnit cu 3 tipi care nu carau nimic in afara de bete de trek si un rucsac ff mic. Purtau colanti si adidasi, mergeau foarte repede si pareau sa se pregateasca pentru un maraton.

Ne-au depasit dar nu ne-am facut probleme; noi nu venisem aici pentru concurs. Venisem pentru poze si voie buna.

Din pacate si in zona asta era plin de noroi asa ca ne-am mai chinuit o bucata de vreme, pana am ajuns la stana din Zaganu.

Ajungem la poiana in care se afla stana. Aici este un bolovan maaare de tot pe care va puteti urca daca vreti sa faceti poze mai artistice. Seamana cu bolovanul de la Bordul Tomii, din Retezat.

Incerc sa ma bag undeva la umbra, daca se poate vorbi de asa ceva aici.. Dragos, in schimb, cauta soarele pentru ca vrea sa se bronzeze.

Dan si cu Eli se multumesc cu niste poze prin imprejurimi. Nu stam prea mult aici pentru ca este foarte cald; ne gandim ca mai sus va fi ceva mai racoare.

Trecem pe langa stana, admiram magarusii, salutam baciul..Acum drumul urca pieptis insa fara a pune probleme. Urcam pe o poteca foarte clara, poteca ce ne va duce la un moment dat prin padure. Am remarcat ca peste tot este plin de flori, in special clopotei. Nu pierd ocazia de a-i fotografia.

Ne mai oprim din cand in cand ca sa admiram privelistea; ar fi pacat sa mergem numai cu capul in pamant sau sa alergam ca la maraton.

Ajungem si la indicatorul care ne arata directia de mers catre creasta. De aici se dezvaluie o panorama foarte frumoasa. Se vede foarte bine statiunea Cheia, se vad celebrele antene parabolice gigant, se vad stancile pe la baza carora vom trece.

Urcam prin padure si incercam sa ne strecuram prin brazii desi sau tufele de jnepeni care ne ies in cale, pe poteca. Inca o data, remarc ca este plin de flori.

Ajungem la baza stancilor si aici facem niste poze de grup, de cuplu( fiecare dupa posibilitati)..

Dragos incearca niste pasi de escalada pe stanca. Din pacate pentru el, roca este destul de friabila asa ca se cam chinuie.

Imi aduc aminte cum batea vantul aici, in Decembrie..

Ocolim stancile si iata ca se arata si cabana Muntele Rosu, in departare. Eli este foarte harnica; merge fara probleme. E foarte sprintena si ne lasa mai tot timpul  in urma. E clar, data viitoare trebuie sa-i pregatesc ceva mai solicitant!

Eu ma tot opresc ca sa fac poze. Desi am o gramada de fotografii de aici, tot imi place ceea ce vad asa ca nu ma las. Atata timp cat am acumulatori..POZE SA FIE!

Am ajuns pe creasta. Ne intalnim cu un grup de tineri care vin de la Muntele Rosu; ne intalnim cu ei in zona Turnul de Arama. Unul din baieti avea ceva dificultati la coborare; nu prea avea incredere in picioare dar pana la urma, incurajat de ceilalti, s-a descurcat.

Dupa Turnul de Arama dam de niste stanci mai scutite care ne imbie sa le pozam. Dan si cu Eli fac un shooting al lor asa ca nu vreau sa ma bag intre ei. Dragoselu iar  s-a cocotat pe o stanca din apropiere si imi face victorios cu mana; copilu’ asta e ceva de speriat. Cum il scap din ochi, cum dispare de langa mine.

Din punctul in care ne aflam acum mai avem cam o ora pana pe Gropsoarele asa ca nu ne grabim. Mai stam la taifas, mai glumim..ca babele.

Poeca ne conduce prin jnepenis, pe la portiunea cu lant( pe care o trecem fara probleme), si ne scoate deasupra Zaganului. Putem admira creasta in toata splendoarea ei. Mai fac niste poze( pentru blog, vorba lui Dragos) si ma uit inspre Bucegi; se vede atat de bine..

Soarele s-a mai domolit si a lasat locul vantului. Din experienta stiu ca pe Gropsoare intotdeauna este vant. Iata ca si de data asta se intampla la fel.

Pe Gropsoare ne intalnim cu multi copii care vin de la Muntele Rosu. Parca niciodata nu am vazut atata lume pe aici. Adevarul este ca e o vreme foarte potrivita pentru mers pe munte: nu este foarte cald( desi pentru mine tot ceea ce depaseste 20 de grade deja inseamna caldura mare), adie vantul, nu ploua..

Ne oprim langa unul din adaposturile de pe creasta si bem ultimele guri de apa. Noroc ca nu mai avem mult pana la cabana.

De pe creasta coboram pana la un indicator care ne anunta ca mai avem 1h 30 pana la Muntele Rosu;  pe versanti este plin de oameni care au venit la cules de afine: sunt si ,,profesionisti” dar si culegatori de ocazie.

Intre timp apar norii de ploaie, insa degeaba. Nu ploua absolut deloc, ba din contra; peste vreo 20 minute reapare soarele iar vremea isi revine.

Coboram prin padure, trecem de statia seismica si ajungem la poiana Muntele Rosu. Aici optam, ca de obicei, pentru Silva.

Suntem intampinati de acelasi ospitalier domn Bucurescu. Foarte multa lume in Ciucas in weekendul asta; la Silva totul este ocupat: mesele sunt pline, cabana arhiplina, casutele la fel.

Servim un pranz bogat in fripturi si cartofi prajiti si… BERE! Din pacate nu aveau Ciucas dar ne-am multumit si cu URSUS.

Dupa  masa binemeritata am coborat la masina. Pe drum ne-am intalnit cu zeci de turisti care urcau la cabana.

Ajunsi in Cheia, ne-am indreptat catre masina. A fost o tura care a placut tuturor, si mai ales lui Eli. Sprintena fata, a zis ca i-a placut foarte mult si de-abia asteapta sa mai vina.

Pozele urmeaza un pic mai incolo.

16
Jul
10

Plimbare prin Bucegi pe cod galben

Sambata am fost la concert la METALLICA!!!! Concertul a avut loc in cadrul Sonisphere unde cap de afis au fost THE BIG FOUR (Anthrax, Metallica, Megadeth, Slayer).
Am ajuns la ROMEXPO si i-am ascultat de afara pe cei de la MEGADETH- care s-au comportat foarte bine, in opinia mea. M-am ghiftuit cu un snitel de pui , cartofi prajiti, salata de varza si sosuri pana sa intru pe stadion; de, stomacul cerea..
I-am prins da capo al fine pe cei de la SLAYER; nu pot sa spun ca am ascultat SLAYER pana acum. Nu stiam decat WAR ENSEMBLE si cam atat..si nu-mi zicea cine stie ce. Trebuie sa recunosc ca am fost impresionat de prestatia lor; bateristul este fff dinamic- vroiam sa urlu la el: RESPIRA MAI TATA, RESPIRA!!!! iar spectacolul a fost foarte reusit.
Singura piesa care mi-a placut a fost SOUTH OF HEAVEN.
Daca lumea a fost intr-o oarecare letargie pana la ora 21: 00, la ora 21 si un pic ALL HELL BROKE LOOSE! Lars s-a urcat pe scaun, a salutat si apoi a inceput sa bata la CREEPING DEATH. MESERIE!!!!!!!!! Eu recunosc ca LARS este bateristul meu preferat; nu spun ca este cel mai bun din lume dar bate bine pentru cei 46 de ani; imi place atitudinea lui, aroganta lui, stilul vestimentar, cerceii pe care ii poarta si faptul ca se consuma pe scena.
Concluzionand, sunt meseriasi! I-am vazut pentru a 3 a oara si tot as mai vrea sa-i vad.

Revenind la munte, duminica am plecat de dimineata devreme in Bucegi cu ganduri de escalada sau trekking; vremea urata ne-a hotarat destul de repede sa abandonam planurile de catarat.
Asa ca am mers la Caminul Alpin in Busteni si de acolo am pornit spre Plaiul Fanului, pe triunghi rosu.
Eu vroiam sa urcam pe valea Malinului insa m-am gandit la ploaia care incepuse si la saritorile de pe traseu; am renuntat si am hotarat sa facem ceva mai simplu dar solicitant ca sa nu spunem ca am venit degeaba la munte.
Asa ca am urcat pe valea Cerbului pana la Omu; ne-a luat cam 5h, cu pauze de apa, mancat. A fost foarte multa umezeala iar vremea s-a jucat cu noi. Cand puneam haina pe noi pentru ca ploua, cand o scoteam fiindca se oprea ploaia si ni se facea f cald…si tot asa..
Ceata ne-a insotit mai tot timpul insa am avut si niste perspective frumoase catre Costila, Coltii Morarului( dupa ce am trecut de Omu).
La cabana Omu, ceata si frig; cred ca erau vreo 10 -12 grade; frig si in sala de mese dar asta nu ne-a impiedicat sa luam ciorba si felul 2.
Dupa ce am papat bine am hotarat sa mergem spre Crucea Caraiman. Ne-am ratacit un pic pe platou din cauza cetii insa pana la urma ne-am descurcat. Se auzeau oile , caprele, cainii de la stana…noi nu vedeam insa mai nimic pentru ca eram cu capul in nori.
La un moment dat ceata s-a ridicat si am vazut ascutitii colti ai morarului..superb, superb..Ceata se ridica din vai si trecea repede peste creste. Ceva de vis…
La un moment dat s-a facut senin- senin, cerul era de un albastru clar iar soarele ne incalzea bine. Am ajuns la crucea caraiman pe o vreme superba; aici am vazut multe capre negre cu pui..
Uitandu-ma la cruce mi-am adus aminte de cum am mers pe Brana Portitei in 2006 decembrie, traseu nemarcat( cred ca are grad 1B) care porneste din Jepii Mici si ajunge destul de aproape de Cruce; dar despre asta alta data..
Pe Brana Caraimanului s-a lasat iarasi ceata astfel ca nu mai vedeam la 2 m in fata; am oprit si am mancat niste ciocolata, am baut apa si am plecat mai departe spre cabana Caraiman. Vremea s-a razgandit din nou iar la caraiman am ajuns pe o vreme splendida de vara..soare, 2-3 norisori albi si privelisti de vis.
Cand am inceput sa coboram Jepii Mici ma uitam la ceata care urca din vale spre Caraiman..minunat!
Ghici ce? In 15 min peisajul s-a schimbat total; nori negri si ploaie puternica pana in Busteni.
Nu coborasem niciodata Jepii Mici pe asemenea vreme; e destul de dificil sa cobori cand totul aluneca in jurul tau dar cu atentie sporita te descurci.
Am remarcat ca s-au mai pus cabluri pentru siguranta turistilor..multe; ultima oara fusesem pe jepi in decembrie 2009 si nu imi aduceam aminte de muulte dintre ele.
Pana la urma am ajuns in Busteni, la Silva iar apoi ne-am indreptat catre caminul Alpin ca sa ne recuperam masina.
Timp total de mers aprox 11h, incluzand si pauza de masa de la Omu.

Din pacate nu am poze pentru ca aparatul nu a functionat; motivele imi sunt inca neclare.

Acum ma gandesc ce rau mi-ar fi parut daca as fi stat acasa; cu toate ca se anuntase vreme nasoala am avut parte de o zi, cred eu, destul de buna.

15
Jul
10

Creasta Buila Vanturarita si Cheile Cheii

La Muntii Capatanii si Buila Vanturarita am inceput sa visez prin 2000; atunci,invatam pentru facultate( stand in varful patului pana cand ma lua somnul) iar sub patura aveam pitite carti din colectia MUNTII NOSTRI.
Una din carti era despre Muntii Capatanii; ma fascina in mod special pentru ca acolo scria ca este un munte mai salbatic, foarte impadurit, destul de putin umblat si, ma gandeam eu, mai putin accesibil bucurestenilor.

Weekendul care a trecut(10-11 Iulie) am avut ocazia sa parcurg creasta Builei impreuna cu niste prieteni foarte buni( Floricel, Stelica, Dragos, cumnatul meu Dan).
Traseul parcurs a fost urmatorul:

Sambata: Pietreni- Valea Morii- Poiana Scarisoara- Refugiul Buila- Creasta Buila- Curmatura Comarnice- Canton Cheia

Duminica: Canton Cheia- Cheile Cheii- Brana Caprelor- Schitul Pahomie- Schitul Patrunsa- Poiana Scarisoara- Pietreni.

Exista mai multe puncte de intrare in Buila insa pe cel din Pietreni il stiu cel mai bine asa ca m-am folosit de asta.

Creasta Builei este o creasta calcaroasa, foarte salbatica, plina de jnepenis si de pe care cam lipseste marcajul( pentru mai multe informatii incercati http://www.buila.ro/); sau mai bine zis nu prea este vizibil. Sunt portiuni unde nu ai de ce sa te tii asa ca folosesti jnepenii cat poti de mult.
Parerea mea este ca aceasta creasta este mai dificila decat creasta Pietrei Craiului; situatia incepe sa se complice dupa Vanturarita pana acolo nefiind probleme.

Pana la refugiul Buila( ca reper, este aproape de Hornurile Popii) se merge aproximativ 5h; drumul pana aici nu este greu- se merge prin padure, pe drum forestier, apoi se iese la gol alpin.

Refugiul Buila este foarte bine amenajat; are 2 camere in care se poate dormi, paturi suprapuse, carte de oaspeti, ceva crengi pentru foc( le-am vazut acuma)..ideea este ca refugiul este bine intretinut, eu unul fiind foarte placut impresionat de munca celor care s-au ocupat de asta.
La 10-15 min prin padure, pe marcaj punct galben, se gaseste un izvor de unde se poate lua apa.

De remarcat ca sunt multe stane pe drum, stane care pot servi drept adapost in caz de vreme rea. Apa se gaseste in Poiana Scarisoara si langa Refugiul Buila( am scris mai sus- marcaj punct galben), adica la aprox 1h de Pietreni pe drumul catre Refugiul Buila .
Cateva lucruri mai importante despre creasta:
-nu sunt lanturi sau cabluri de asigurare in portiunile dificile
-jnepenii sunt foarte desi asa ca inaintarea se face destul de greu
-marcajul este punct rosu si este destul de greu de gasit; va sfatuiesc sa va uitati bine dupa el pentru ca este destul de greu sa cobori din creasta daca ai gresit drumul( o spun din proprie experienta)
-dupa ce se termina creasta,se coboara inspre Comarnice( noi am ratacit drumul prin padure pentru ca nu mai vedeam marcajul, asa ca ne-am orientat dupa Stogu- se vede de la Cheia) inca vreo 3h.
Am ajuns la cabana Cheia dupa 13 h de mers si aici am fost intampinati de Ion Dumbravescu, cabanierul de acolo, un om deosebit si plin de energie.
Nu se gateste mancare pentru turisti insa daca il rugati poate va lipiti de o ciorba de fasole cu tarhon sau omleta. RECOMAND TUTUROR CABANA CHEIA!!!
Duminica am luat drumul cheilor cheii, printre cele mai spectaculoase si salbatice chei din tara; traseul porneste de la cabana cheia si trece peste brana caprelor( aviz celor cu rau de inaltime) apoi ajunge la un canton in padure dupa care urmeaza un drum de masina care duce la schitul Pahomie; urmeaza schitul Patrunsa(aici de regula va poftesc calugarii la masa..noi am mancat fara sa stam pe ganduri!) si apoi se merge catre Pietreni sat.
Traseul se face cam in 8h daca mergeti bine.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

July 2010
M T W T F S S
« Jun   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Vizitatori

  • 154,564 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!