Archive for the 'Buila Vanturarita' Category

15
Jul
10

Creasta Buila Vanturarita si Cheile Cheii

La Muntii Capatanii si Buila Vanturarita am inceput sa visez prin 2000; atunci,invatam pentru facultate( stand in varful patului pana cand ma lua somnul) iar sub patura aveam pitite carti din colectia MUNTII NOSTRI.
Una din carti era despre Muntii Capatanii; ma fascina in mod special pentru ca acolo scria ca este un munte mai salbatic, foarte impadurit, destul de putin umblat si, ma gandeam eu, mai putin accesibil bucurestenilor.

Weekendul care a trecut(10-11 Iulie) am avut ocazia sa parcurg creasta Builei impreuna cu niste prieteni foarte buni( Floricel, Stelica, Dragos, cumnatul meu Dan).
Traseul parcurs a fost urmatorul:

Sambata: Pietreni- Valea Morii- Poiana Scarisoara- Refugiul Buila- Creasta Buila- Curmatura Comarnice- Canton Cheia

Duminica: Canton Cheia- Cheile Cheii- Brana Caprelor- Schitul Pahomie- Schitul Patrunsa- Poiana Scarisoara- Pietreni.

Exista mai multe puncte de intrare in Buila insa pe cel din Pietreni il stiu cel mai bine asa ca m-am folosit de asta.

Creasta Builei este o creasta calcaroasa, foarte salbatica, plina de jnepenis si de pe care cam lipseste marcajul( pentru mai multe informatii incercati http://www.buila.ro/); sau mai bine zis nu prea este vizibil. Sunt portiuni unde nu ai de ce sa te tii asa ca folosesti jnepenii cat poti de mult.
Parerea mea este ca aceasta creasta este mai dificila decat creasta Pietrei Craiului; situatia incepe sa se complice dupa Vanturarita pana acolo nefiind probleme.

Pana la refugiul Buila( ca reper, este aproape de Hornurile Popii) se merge aproximativ 5h; drumul pana aici nu este greu- se merge prin padure, pe drum forestier, apoi se iese la gol alpin.

Refugiul Buila este foarte bine amenajat; are 2 camere in care se poate dormi, paturi suprapuse, carte de oaspeti, ceva crengi pentru foc( le-am vazut acuma)..ideea este ca refugiul este bine intretinut, eu unul fiind foarte placut impresionat de munca celor care s-au ocupat de asta.
La 10-15 min prin padure, pe marcaj punct galben, se gaseste un izvor de unde se poate lua apa.

De remarcat ca sunt multe stane pe drum, stane care pot servi drept adapost in caz de vreme rea. Apa se gaseste in Poiana Scarisoara si langa Refugiul Buila( am scris mai sus- marcaj punct galben), adica la aprox 1h de Pietreni pe drumul catre Refugiul Buila .
Cateva lucruri mai importante despre creasta:
-nu sunt lanturi sau cabluri de asigurare in portiunile dificile
-jnepenii sunt foarte desi asa ca inaintarea se face destul de greu
-marcajul este punct rosu si este destul de greu de gasit; va sfatuiesc sa va uitati bine dupa el pentru ca este destul de greu sa cobori din creasta daca ai gresit drumul( o spun din proprie experienta)
-dupa ce se termina creasta,se coboara inspre Comarnice( noi am ratacit drumul prin padure pentru ca nu mai vedeam marcajul, asa ca ne-am orientat dupa Stogu- se vede de la Cheia) inca vreo 3h.
Am ajuns la cabana Cheia dupa 13 h de mers si aici am fost intampinati de Ion Dumbravescu, cabanierul de acolo, un om deosebit si plin de energie.
Nu se gateste mancare pentru turisti insa daca il rugati poate va lipiti de o ciorba de fasole cu tarhon sau omleta. RECOMAND TUTUROR CABANA CHEIA!!!
Duminica am luat drumul cheilor cheii, printre cele mai spectaculoase si salbatice chei din tara; traseul porneste de la cabana cheia si trece peste brana caprelor( aviz celor cu rau de inaltime) apoi ajunge la un canton in padure dupa care urmeaza un drum de masina care duce la schitul Pahomie; urmeaza schitul Patrunsa(aici de regula va poftesc calugarii la masa..noi am mancat fara sa stam pe ganduri!) si apoi se merge catre Pietreni sat.
Traseul se face cam in 8h daca mergeti bine.

04
Jun
10

Buila Vanturarita- traseul care ocoleste creasta+ Cheile Cheii

Se anunta un weekend cu vreme foarte buna asa ca am hotarat sa mergem undeva mai departe. Am ales Buila Vanturarita pentru ca am vrut sa le arat celor cu care mergem ceva mai deosebit; stiam ca este foarte frumos  in Cheile Cheii asa ca nu am mai stat pe ganduri. BUILA SA FIE!

Am plecat dis de dimineata spre Pietreni. Se merge pe Bucuresti-Pitesti , apoi pe Dealu Negru iar apoi urmarim indicatoare de Tg Jiu.

Ca repere mai importante sunt satele Barbatesti si Costesti.

Am ajuns in Pietreni si de acolo am inceput sa urcam pe valea Morii, pe triunghi rosu. Ajungem in poiana Scarisoara si aici alimentam cu apa. Apoi urcam prin stanga, prin padure si ajungem la un moment dat la o stana, intr-o poiana. De aici mai avem de urcat aproximativ 1 h pana ajungem la gol alpin.

Iesiti la gol alpin nu mai vedem marcaje dar totusi ne orientam usor; ca punct de reper, ca sa stiti ca nu v-ati ratcit, sus este un refugiu. Coboram prin Hornurile Popii si ajungem la Refugiul Buila.

Refugiul este foarte bine intretinut de catre cei de la parcul national.

Aici am zabovit cam jumatate de h dupa care am mers pe traseul care ocoleste creasta si este marcat cu triunghi rosu; apa gasiti la 10 min de refugiu, in padure, pe marcaj punct galben. Aici este izvor iar de aici se pleaca mai departe pe triunghi rosu; de aici pana la cabana Cheia mai sunt aproximativ 4h.

Fiind cam singuri prin padure am inceput sa cantam cam tot ce stiam, din repertoriul autohton precum si din cel international; de, lumea cica s-a mai intalnit cu ursuletul pe acolo asa ca e bine sa fii prevazator.

Traseul nostru merge prin padure si traverseaza 3 poienite foarte frumoase de unde se deschid privelisti asupra crestei Builei.

In ordine, avem Poiana de piatra apoi Poiana Frumoasa iar ultima este Piscul cu brazi. Deosebit de pitoresti, sunt locuri numai bune pentru odihna. A, sa nu uit…pe toata durata acestei excursii am fost inconjurati de roiuri de muste, musculite, tantari etc. Toate dihaniile astea ne-au chinuit, in acelasi timp. Probabil ca de vina este vegetatia extrem de bogata, altfel nu imi explic. Cred ca este pentru prima data cand merg cu norul de musculite deasupra capului.

La un moment dat am ajuns intr-o poienita unde gasim stalpi indicatori( zona se numeste Comarnice, daca nu ma insel) si unde aflam ca mai avem aproximativ 2h pana la cabana Cheia. Am luat-o agale prin padure, prin vegetatia abundenta, povestind si glumind. Marcajul pana la cabana este banda albastra.

Am ajuns la cabana Cheia pe la ora 18:00 aici  fiind intampinati de Ion Dumbraveanu, un om cu un deosebit simt al umorului, foarte ospitalier si bun gospodar. Am fost serviti cu clatite cu gem, ceai cald si am primit si cate o ciorba de fasole cu tarhon by request( TOTUL DIN PARTEA CASEI).

Cazarea este 25 ron/pers si 10 lei/cort. Noi am dormit in cabana, intr-o camera cu 3 paturi , foarte curata.

Seara, foc de tabara, floricele din partea casei, bere( 5lei doza) si multa voie buna. De la cabana Cheia se vad Claia Stramba si Stogu, 2 repere importante pentru Buila.

A doua zi, Lucian a fost nevoit sa abandoneze si sa se intoarca in satul Cheia cu cineva cu masina din cauza ca a avut probleme cu picioarele; l-au batut bocancii astfel incat nu a mai putut merge prin Cheile Cheii.

Am plecat cu Dragos, pe la 9 si am mers cam 8h pana in Pietreni. Am mers prin Cheile Cheii, brana caprelor apoi spre Schiturile Pahomie si Patrunsa. Am coborat in Pietreni apoi l-am pescuit pe Lucian si am plecat spre Bucuresti.

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

Restul de poze , la:  http://picasaweb.google.ro/108695844986176318752/BuilaVanturaritaIunie2010#

28
Nov
09

Prin Buila Vanturarita

Prima oara am ajuns in Buila in August 2009, dupa tura din Parang. Din pacate atunci nu apucasem sa facem nimic aici din cauza ca ne speriasem de povesti cu ursi. Aveam o datorie fata de Buila si nu puteam sa o las asa.

Se apropia sfarsitul lunii Noiembrie si iarna inca nu parea ca vrea sa isi faca aparitia. M-am interesat de starea vremii  in zona Pietreni si lucrurile aratau foarte bine: in jur de 20 de grade pe timpul zilei si fara zapada.

Catalin vroia sa mergem impreuna la o tura de ceva vreme asa ca nu s-a lasat rugat prea mult. Au confirmat si Nicu si Raluca.

Sambata dimineata devreme am trezit-o pe Mihaela( care m-a bombanit vreo jumatate de ora), l-am pescuit pe Catalin apoi am mers sa ii luam pe Nicu si Raluca.

In scurt timp ieseam pe Bucuresti- Pitesti. Drumul era liber la ora 5:30 asa ca am mers foarte bine. Din fericire nu era atat de frig incat sa se produca polei.

Pe Dealu Negru, la Dedulesti mai exact, lumea oprise la mici. Noi nu am oprit dar am promis ca la intoarcere nu vom rata momentul.

Pe la ora 8 am ajuns in Pietreni, punctul de plecare pentru traseul nostru. Era o dimineata frumoasa de toamna, cu mult soare.

Am rugat un localnic sa ne lase sa parcam masina langa gardul casei lui. Omul a fost foarte amabil asa ca am lasat masina acolo unde ne indicase.

Ne-am echipat si am pornit la drum. Tinta noastra era cantonul Cheia. Vorbisem cu cabanierul si rezervasem acolo 5 locuri.

Intram pe Valea Morii si urmarim marcajul triunghi rosu. Mergem incet prin padure si ne bucuram de aerul tare de munte.

La cativa zeci de metri de  intrarea pe traseu este si un panou cu informatii despre masivul Buila.

Dupa aproximativ 2 h de mers pe drum forestier ajungem la primul reper important: Poiana Scarisoara. Aici dam peste o troita si un mic izvor de la care se poate lua apa.

Am umplut sticlele cu apa si ne-am asezat un pic la masa. Mancasem ceva la masina insa acum mergea o ciocolata care sa ne dea energie.

In poiana erau niste tipi care scoteau lemne din locurile mai putin accesibile. I-am intrebat pe unde merge traseul nostru pentru ca noi nu mai vedeam nici un marcaj. Am aflat ca trebuie sa ne orientam un pic spre stanga si sa tinem poteca.

Poteca era vizibila asa ca iata-ne back on track. Drumul merge prin padure, si in curand ne va scoate intr-o mica poiana in care ne oprim un pic ca sa mancam ceva.

Din aceasta poiana mai avem aproximativ jumatate de ora pana la al doilea reper important, stana La Vacarie.

De aici ne orientam spre dreapta stiind ca trebuie sa ajungem in varf. Noi nu am mai gasit marcaje asa ca am mers dupa cum ne-a spus simtul orientarii. Nu prea vad cum se poate gresi drumul aici…poate doar pe ceata.

Dupa aproximativ 30 min de urcat in ritm mai alert am ajuns in varful dealului. Mihaela si cu mine eram in fata. Nicu, Raluca si Catalin alesesera alta ruta, care ocolea un pic. Noi am preferat sa o luam pieptis mergand pe ideea ca drumul este mai greu dar mai scurt.

Acum se innorase si incepuse sa bata vantul; nu batea tare insa era suficient incat sa o faca pe Mihaela sa-si puna caciula si haina.

Mergem tot inainte, ca pionerii, admirand ceea ce vedem in stanga noastra. Se vad paduri nesfarsite si culmi valurite. Din fericire aici inca nu se vad urmele taierilor ca in Piatra Craiului, in zona La Table..

De vreo cativa ani de zile am descoperit farmecul pe care il are toamna la munte. Pana nu demult preferam primavara, vara si iarna.

Am descoperit insa culorile deosebite pe care numai toamna le scoate in evidenta si de atunci am ramas indragostit de acest anotimp.

In curand ar trebui sa ajungem la refugiul Curmatura Builei. Ajunsi pe creasta ne uitam dupa el insa din intamplare vedem un alt refugiu( mai vechi ) care poate servi drept adapost in caz de vreme nefavorabila. E drept ca este intr-o stare cam jalnica dar daca situatia o impune…

Observam Hornurile Popii( sau hududauri, cum le zic localnicii). Ne alegem unul dintre ele si coboram spre refugiul care se vede in poiana.

Nu mai era nimeni la refugiu. Aici sunt doua incaperi. Una serveste drept sala de mese iar in cealalta se poate dormi. Undeva in colt am vazut si niste lemne.

Refugiul este refacut de catre cei de la asociatia Kogayon si pastrat foarte bine de catre turisti. Ma bucur sa vad asta!

Am stat cam jumatate de ora la refugiu asa ca am profitat si am mancat ceva. De ceva vreme ma gandeam la conserva de ton cu chilli pe care o aveam in rucsac. Aici si-a gasit sfarsitul..

Initial ne gandeam sa mergem pe creasta Builei insa am schimbat planul si hotarat sa mergem pe traseul care merge pe la baza stancilor( marcat cu triunghi rosu).

De la refugiu am coborat in padure cam 15 min, pe punct galben, si am ajuns la un izvor; aici este si o troita.

Am luat apa iar apoi am plecat mai departe pe triunghi rosu. Drumul merge prin padure, desfasurandu-se fara dificultati.

Mai dam de o stana care poate folosi drept adapost in caz de vreme rea. Ajungem in prima poiana( din cele 3 pe care le vom traversa) si anume Poiana de piatra.

Aici mai facem niste poze si admiram imprejurimile. Cu toate ca nu este soare mai deloc mie imi place foarte mult. La 10 grade, sau cate or fi acum, ma simt foarte bine si in forma.

Urmeaza un urcus mai solicitant dar care dureaza foarte putin apoi ne orientam catre stanga si mergem catre a doua poiana: Poiana Fata Piscului sau Poiana Frumoasa.

De aici se vede foarte bine creasta. In departare, pe la baza stancilor, am vazut si capre negre care insa au disparut foarte repede din campul nostru vizual.

Dupa aproximativ 30 minute ajungem si in poiana cu numarul 3: Piscul cu brazi. Aici soarele  si-a facut curaj si a iesit dintr nori.

Printasem descrierea traseului asa ca stiam ca urmatorul punct de reper este Poiana Comarnice. De aici se coboara la cantonul Cheia( aproximativ 2 h).

Iata-ne si la Comarnice. Se simtea caldura soarelui asa ca ne-am intins pe iarba si am facut o plaja scurta. Am gasit timp si pentru un pic de harjoneala…asa ca intre prieteni.

La canton am ajuns pe la 0ra 18:30, bineinteles pe intuneric. Am ratacit un pic drumul prin padure la un moment dat, din cauza ca pierdusem marcajul.

La cabana ne astepta domnul Dumbravescu, un om extraordinar de energic si vesel. Ne-a urat bun venit si ne-a servit cu vin fiert si ceai din partea casei.

Ne-am asezat la masa si am stat de vorba cu niste baieti de la Parcul National. Sincer, cred ca este prima zona( ma refer la o zona de munte, bineinteles) in care sunt cu adevarat impresionat de ceea ce vad. Se vede ca cei de la Parcul National se ocupa de Buila.

Doua aspecte importante: pe traseu nu am dat de gunoaie, lucru destul de rar in muntii nostri, iar starea marcajelor( cel putin din ce am vazut pana acum) este foarte buna.

O posibila explicatie ar fi ca nu este un masiv foarte frecventat de oraseni( ma refer la bucuresteni). Este destul de departe de Bucuresti iar cei de acolo probabil prefera un gratar pe Valea Prahovei. Am observat ca cei care vin aici sunt in general din satele aflate la poalele Builei sau din Rm. Valcea.

Am mancat de seara( supa la plic si racituri) si pe la ora 22 am dat stingerea. Am fost cazati la priciuri si a fost foarte bine. Am dormit ca un bebelus. Caldura a fost din belsug asa ca nu am suferit de frig. Chiar si Mihaela, care este foarte friguroasa din fire, a fost multumita.

A doua zi eram hotarati sa atacam Cheile Cheii. Auzisem ca sunt printre cele mai salbatice din tara( daca nu chiar cele mai salbatice) asa ca vroiam sa le vedem.

De la canton se pleaca pe triunghi albastru, marcaj ce ne va insoti o buna bucata de vreme. De la canton pana in Pietreni se fac cam 8 h.

Cheile au niste portiuni abrupte care nu sunt asigurate cu nimic. Nu veti gasi cabluri si lanturi in zona asa ca mergeti cu atentie.

Cabanierul ne spusese ca traseul nu este recomandat celor care au rau de inaltime. Noroc ca nici unul dintre noi nu sufera de asa ceva. Drumul nostru ne duce pe Brana Caprelor, o zona foarte expusa.

Ne oprim din cand in cand ca sa facem poze. Sunt impresionat de maretia peretilor care se ridica amenintatori.

Dupa ce traversam cheile ajungem la o zona cu bolovani mari. De aici se vede un urcus mai abrupt si solicitant cu care ne vom masura puterile in curand.

Urcusul este solicitant intr-adevar mai ales ca portiunea asta este plina de grohotis. Dupe ce o depasim ne orientam catre stanga, cum ne indica marcajul. Ajungem la un punct de belvedere. De aici se vad cheile in toata splendoarea lor.

De aici mergem in continuare pe o brana subtirica, avand grija sa ne tinem de trunchiuri de copaci si stanci. Dupa aproximativ jumatate de ora ajungem la alt punct de belvedere, din care avem o priveliste mai de ansamblu.

Aici am stat numai cat sa facem poze si sa mancam niste ciocolata neagra( Kandia, preferata mea). Pana acum mi-a placut ce am vazut in Buila; mi se pare un masiv foarte salbatic, mai salbatic decat ce am vazut eu pana acum.

Coboram prin padure iar acum drumul nostru merge spre dreapta. Aici marcajul este mai putin vizibil. Totusi, se merge pe o poteca mai ingusta iar apoi dam de triunghi albastru( marcajul nostru). De aici coboram printre copacii desi iar in scurt timp vom ajunge la un canton. Este vorba de cantonul silvic Codric.

Aici dam de niste oameni care se pregateau sa-si bea cafeaua de dimineata. Ne invita si pe noi si recunosc…nu stam pe ganduri si acceptam. Buna cafeaua de dimineata!

De la canton se coboara un pic prin padure si dam de drumul de masina care face legatura cu cantonul Cheia. Noi mergem in dreapta si suntem insotiti de rau pana cand ajungem la intersectia cu drumul ce duce la schitul Pahomie. Pana la Pahomie sunt aproximativ 3 km de mers.

Marcajul pana la Pahomie este cruce rosie. Ajungem la schit in 45 de minute. Aici intram in curte si mergem sa facem cateva fotografii, dar mai discret. Este un loc atat de linistit si de frumos…O oaza de liniste, ce sa mai vorbim.

Urmatorul schit pe lista noastra este Patrunsa. De la Pahomie pana la Patrunsa mai sunt 5 km de mers, pe drumuri forestiere.

Avem timp suficient asa ca nu ne grabim foarte tare. Vremea este din ce in ce mai frumoasa asa ca schimbam maneca lunga cu cea scurta. Pe alocuri drumul a fost stricat asa ca ne umplem de noroi. Din fericire trecem repede de portiunea asta.

Intalnim oameni care merg la schit; nu sunt numai varstnici, sunt si copii mici si tineri in floarea varstei. Se pare ca in zona asta oamenii au un cult pentru ceea ce inseamna apropierea de Dumnezeu.

Iata ca am ajuns si la Patrunsa. Schitul este mai mare decat Pahomie. Zona in care este situat este deosebit de pitoreasca.

Aici, calugarii ne invita la masa( incep sa ma intreb daca paream atat de flamanzi incat sa fim invitati peste tot) si ne servesc mancare de post. Ciorba de legume si cartofi. Yummm! Nemaipomenita mancare! Nu am mai mancat o saptamana!

De la Patrunsa pana in poiana Scarisoara mai avem de mers cam 1 h. Se merge pe punct galben.

Pentru ca nu vroiam sa ramanem noaptea prin padure am mers foarte repede pe portiunile mai plate. Am mai avut un urcus mai dificil la un moment dat insa in rest drumul a fost fara probleme.

Am ajuns in poiana pe la ora 17. Am mai aruncat o ultima privire catre inaltimile Builei apoi am coborat pe drumul de masina care ne duce in satul Pietreni.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 21 other followers

August 2017
M T W T F S S
« Jun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Vizitatori

  • 163,779 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

Free counters!