Posts Tagged ‘muchia Caprioarei

06
Sep
11

Muchia Caprioarei

Una din lunile mele preferate pentru catarat este de departe luna Septembrie. De ce? Pentru ca este inceput de toamna, pentru ca frunzele incep sa isi schimbe culoarea, pentru ca nu mai ai parte de canicula din timpul verii..

In urma cu vreo 2 ani stateam de vorba la sala de escalada cu Pisti. El imi spunea ca cel mai mult la catarat ii place toamna; atunci a prins el cele mai frumoase zile la stanca. Am hotarat atunci sa facem odata o iesire impreuna ca sa descopar si eu magia acestui anotimp, la escalada.

De-abia anul acesta am reusit sa ne sincronizam si sa facem o iesire in cheile Rasnoavei. Ziua aleasa a fost 4 Septembrie, o frumoasa zi de inceput de toamna.

Pisti catarase sambata, impreuna cu Vasi, Fisura Insorita, in Costila. A doua zi hotarasera sa faca ceva mai lejer, in cheile Rasnoavei.

Duminica dimineata, cu apetit pentru catarat si mancarimi in palma, am plecat si eu spre Predeal unde ma intalneam cu cei doi coechipieri.

Dupa ce am baut o cafea tare la Pisti acasa si am facut planul de bataie, am plecat spre chei. Am ajuns in Poiana Inului pe la 8:30.

Dupa ce am sortat echipamentul am plecat catre perete, urcand prin padure.

Dimineata pe racoare. Copacii nu au inceput sa isi schimbe coloritul insa e fain si asa.

Urcusul prin padure este cam abrupt, ultima parte insa, cand se face catre dreapta, imi place foarte mult. Se merge pe o banala poteca,bine conturata, dar mie mi se pare ca are un farmec aparte.

Oameni de nadejde

Hotaram sa urcam muchia Caprioarei, un traseu usurel cotat cu 4B. Pasul mai dificil este in penultima lungime, unde trebuie escaladata o fisura verticala de vreo 10m.

Vom merge cap schimbat iar Pisti pleaca primul. Vasi si cu mine stam cuminti la baza peretelui si ii urmarim miscarile.

Dupa vreo 10-15 m Pisti regrupeaza, nefiind sigur de locatia primei regrupari. Urcam si noi iar odata ajunsi langa el ne sfatuim.

Hotaram sa plec eu cap si sa termin lungimea. Catararea este foarte usoara si merge frumos, pe muchie. Dupa putin timp ajung la regrupare, ma asigur, apoi trag secunzii.

Bucegii

Pisti

In urmatoarea lungime merge Pisti cap, urmand ca pe a treia sa o fac eu.

In regrupare

Cine stie la ce prostii ma gandeam aici..

Vasi, in lupta neobosita cu stanca

Anul trecut fusesem in acest traseu ca si secund, impreuna cu Adi Cernea si Ursu’. Imi aduc aminte ca la un moment dat Adi zicea: bai, si daca vedem ursul pe bune si vrem sa strigam…cum strigam? :))))) Tie ti se zice Ursu’…pe mos Martin il cheama tot ursu’..

Remarc, inca o data, ca in Caprioara corzile se trag mai greu decat in Iepuras. Si anul trecut tin minte ca s-au incurcat in ultimul hal, in regrupari; s-a creat asa numita ,,salata de corzi”.

Lungimea cu fisura buclucasa ii revine lui Pisti. Nici nu ma tine mana pentru asa ceva acum, recunosc. Cred totusi ca daca stii sa te pozitionezi bine pe picioare si daca stii sa folosesti si tehnica de bavareza…iesi la liman.

Pisti ne atentioneaza asupra dificultatii pasajului si ne indeamna sa fim atenti la filat. El trece destul de relaxat de portiunea asta. Ajunge in regrupare si ne asigura.

Pleaca Vasi, munceste un pic la fisura, ii zice si cate ceva de bine…si ajunge la Pisti.

Plec si eu, incercand sa imi dozez cat mai bine energia si sa trag cat mai putin de brate. Imi propun sa nu ma trag de nici o bucla si reusesc. Am trecut pasajul mai bine decat anul trecut, m-am si pozitionat mai bine pe picioare…

Nu este greu insa tehnica face diferenta, clar. Trebuie si nitica vana, nimic de zis.

Vasi, luandu-se la tranta cu fisura

Fericit in regrupare

Ingineria lui Pisti

In regruparea asta stam foaaaaaarte comod. Pisti profita de ocazie si ne spune niste bancuri, cantecele etc. Bine ca suntem asigurati in coarda ca altfel lesinam de ras :))) .

Ultima lungime

Nu am ce face…

Asa merge traseul

Am urcat ceva

Vasi munceste

Ultima lungime are o traversare interesanta catre stanga, in rest….usurica si foarte placuta la catarat. Traseul se termina in celebrul balcon in care ajunge si Iepurasul. Se poate asigura lejer la copacul care e acolo.

Retragerea am facut-o pe binecunoscuta poteca din padure. In 20 de minute am fost la baza peretelui si ne-am recuperat restul de echipament.

In Poiana Inului am mai facut niste poze de calendar si ne-am mai odihnit ochii pe traseele din perete. Cu ocazia asta am facut si niste planuri de viitor.

Noi am catarat muchia din stanga

Baietii

For those about to rock

Niste prieteni care erau prin preajma

À bientôt!

P.S. Multumim lui Pisti pentru bancurile savuroase si pentru balada lui Stefan cel Mare in varianta ardeleneasca :))).

19
Sep
10

Curs specializare AGMR si traseul Caprioara din Peretele animalelor

In weekendul 18-19 Septembrie am participat la prima intalnire de la cursul de specializare pentru ghizi montani organizat de AGMR.

Lume….. mai multa decat m-am asteptat. Si nu numai asta, partea frumoasa este ca sunt multi cursanti cu foarte multa experienta in ale alpinismului in spate. Nu dau decat un nume: Zsolt Torok. Mai multe informatii despre el puteti gasi aici- http://www.adevarul.ro/locale/arad/adevarul_de_seara_arad-zsolt_torok-Himalaya-k2-expeditie_0_256174647.html

Mi-a placut foarte mult ca am avut ocazia sa asist la ,, dezbateri ” intre oameni care au foarte multa experienta si de la care chiar ai ce sa inveti.

Nu au lipsit discutiile de dupa. Am coborat din traseu si ne-am asezat roata, intr-o poiana. Ghizii mai in varsta si-au adus aminte de patanii din trasee celebre: Santinela de la Gatul Iadului( Bicaz), trasee din Cheile Turzii, Fisura Albastra( Bucegi) etc.

De catarat ne-am catarat in Peretele animalelor. Accesul catre acest perete se face din Poiana Inului. Am fost multi asa ca ne-am impartit in vreo 5 echipe.

Eu am fost in echipa cu Adi Cernea( un tip care se catara foarte bine si este foarte calm) si cu Mircea( zis si Ursu’). Chiar glumeam pe traseu si ne intrebam ce facem daca apare adevaratul urs. Daca strigam URSU’ cine raspunde? Am ajuns la baza peretelui dar tot nu am reusit sa ne punem de acord.

Am intrat in traseul Caprioara, traseu de 5-6 lc. Spun 5 sau 6 pentru ca depinde de locurile unde regrupeaza capul de coarda.

Noi am facut 5 lungimi. Traseul este cotat cu 4 B insa este ceva mai usor( asa spun cei care l-au facut de mai multe ori). Nu am prea multe de povestit despre acest traseu pentru ca nu are o linie sinuoasa, care sa oblige la manevre deosebite. El se desfasoara pe fata cazuta si pe muchie. Regruparile sunt foarte bine facute; pitoanele sunt solide.

In opinia mea catararea nu depaseste gradul 5 decat in lungimea 4( asa cum am socotit-o noi). Aici avem de trecut o fisura unde gradul cred ca este cam 6-. Abordata cu o tehnica specifica( bavareza) insa nu ar trebui sa ridice foarte mari probleme, mai ales daca alpinistul este antrenat.

Eu am trecut destul de repede de acest pasaj. Am tras un pic de mine insa am reusit sa stau departe de bucle( adica sa nu ma trag de ele). Dupa ce treceti de fisura mergeti usor spre stanga, pe muchie.

De aici inceteaza ,,problemele”, traseul desfasurandu-se fara dificultati pana sus.

Dimineata vremea era inchisa dar cand am ajuns la perete s-a schimbat brusc. S-a facut soare si frumos. Toata ziua am catarat pe o vreme de vis!

Retragerea din traseu se face pe o poteca vizibila pana cand ajungem la baza peretelui. Ne-am strans echipamentul pe care il lasasem aici si am plecat spre Poiana Inului.

De remarcat ca roca din Animale este foarte aderenta; cel putin eu asa am vazut-o. Prizele sunt foarte bune, roca sanatoasa, insa trebuie sa fiti atenti la portiunile unde este iarba. Aici se poate aluneca.

Mai jos iata cateva poze de la intalnire.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

April 2017
M T W T F S S
« Jun    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Vizitatori

  • 156,030 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!