Una din lunile mele preferate pentru catarat este de departe luna Septembrie. De ce? Pentru ca este inceput de toamna, pentru ca frunzele incep sa isi schimbe culoarea, pentru ca nu mai ai parte de canicula din timpul verii..
In urma cu vreo 2 ani stateam de vorba la sala de escalada cu Pisti. El imi spunea ca cel mai mult la catarat ii place toamna; atunci a prins el cele mai frumoase zile la stanca. Am hotarat atunci sa facem odata o iesire impreuna ca sa descopar si eu magia acestui anotimp, la escalada.
De-abia anul acesta am reusit sa ne sincronizam si sa facem o iesire in cheile Rasnoavei. Ziua aleasa a fost 4 Septembrie, o frumoasa zi de inceput de toamna.
Pisti catarase sambata, impreuna cu Vasi, Fisura Insorita, in Costila. A doua zi hotarasera sa faca ceva mai lejer, in cheile Rasnoavei.
Duminica dimineata, cu apetit pentru catarat si mancarimi in palma, am plecat si eu spre Predeal unde ma intalneam cu cei doi coechipieri.
Dupa ce am baut o cafea tare la Pisti acasa si am facut planul de bataie, am plecat spre chei. Am ajuns in Poiana Inului pe la 8:30.
Dupa ce am sortat echipamentul am plecat catre perete, urcand prin padure.
Dimineata pe racoare. Copacii nu au inceput sa isi schimbe coloritul insa e fain si asa.
Urcusul prin padure este cam abrupt, ultima parte insa, cand se face catre dreapta, imi place foarte mult. Se merge pe o banala poteca,bine conturata, dar mie mi se pare ca are un farmec aparte.
Oameni de nadejde
Hotaram sa urcam muchia Caprioarei, un traseu usurel cotat cu 4B. Pasul mai dificil este in penultima lungime, unde trebuie escaladata o fisura verticala de vreo 10m.
Vom merge cap schimbat iar Pisti pleaca primul. Vasi si cu mine stam cuminti la baza peretelui si ii urmarim miscarile.
Dupa vreo 10-15 m Pisti regrupeaza, nefiind sigur de locatia primei regrupari. Urcam si noi iar odata ajunsi langa el ne sfatuim.
Hotaram sa plec eu cap si sa termin lungimea. Catararea este foarte usoara si merge frumos, pe muchie. Dupa putin timp ajung la regrupare, ma asigur, apoi trag secunzii.
Bucegii
Pisti
In urmatoarea lungime merge Pisti cap, urmand ca pe a treia sa o fac eu.
In regrupare
Cine stie la ce prostii ma gandeam aici..
Vasi, in lupta neobosita cu stanca
Anul trecut fusesem in acest traseu ca si secund, impreuna cu Adi Cernea si Ursu’. Imi aduc aminte ca la un moment dat Adi zicea: bai, si daca vedem ursul pe bune si vrem sa strigam…cum strigam? :))))) Tie ti se zice Ursu’…pe mos Martin il cheama tot ursu’..
Remarc, inca o data, ca in Caprioara corzile se trag mai greu decat in Iepuras. Si anul trecut tin minte ca s-au incurcat in ultimul hal, in regrupari; s-a creat asa numita ,,salata de corzi”.
Lungimea cu fisura buclucasa ii revine lui Pisti. Nici nu ma tine mana pentru asa ceva acum, recunosc. Cred totusi ca daca stii sa te pozitionezi bine pe picioare si daca stii sa folosesti si tehnica de bavareza…iesi la liman.
Pisti ne atentioneaza asupra dificultatii pasajului si ne indeamna sa fim atenti la filat. El trece destul de relaxat de portiunea asta. Ajunge in regrupare si ne asigura.
Pleaca Vasi, munceste un pic la fisura, ii zice si cate ceva de bine…si ajunge la Pisti.
Plec si eu, incercand sa imi dozez cat mai bine energia si sa trag cat mai putin de brate. Imi propun sa nu ma trag de nici o bucla si reusesc. Am trecut pasajul mai bine decat anul trecut, m-am si pozitionat mai bine pe picioare…
Nu este greu insa tehnica face diferenta, clar. Trebuie si nitica vana, nimic de zis.
Vasi, luandu-se la tranta cu fisura
Fericit in regrupare
Ingineria lui Pisti
In regruparea asta stam foaaaaaarte comod. Pisti profita de ocazie si ne spune niste bancuri, cantecele etc. Bine ca suntem asigurati in coarda ca altfel lesinam de ras :))) .
Ultima lungime
Nu am ce face…
Asa merge traseul
Am urcat ceva
Vasi munceste
Ultima lungime are o traversare interesanta catre stanga, in rest….usurica si foarte placuta la catarat. Traseul se termina in celebrul balcon in care ajunge si Iepurasul. Se poate asigura lejer la copacul care e acolo.
Retragerea am facut-o pe binecunoscuta poteca din padure. In 20 de minute am fost la baza peretelui si ne-am recuperat restul de echipament.
In Poiana Inului am mai facut niste poze de calendar si ne-am mai odihnit ochii pe traseele din perete. Cu ocazia asta am facut si niste planuri de viitor.
Noi am catarat muchia din stanga
Baietii
For those about to rock
Niste prieteni care erau prin preajma
À bientôt!
P.S. Multumim lui Pisti pentru bancurile savuroase si pentru balada lui Stefan cel Mare in varianta ardeleneasca :))).
Hai-hui prin munti 
Inca o iesire la stanca atat de haios povestita ! 🙂 Felicitari, Dan! Chiar daca doar am cochetat cu escalada in sala, am auzit si sunt convinsa ca pe stanca e cu totul diferit si cine stie, la un moment dat, o sa cochetez si outdoor nu doar indoor :)). Cu toate astea, mereu citesc cu placere jurnalele tale care imbina utilul cu placutul intr-un mod atat de firesc, de placut ochiului. Si eu am redescoperit toamna anul acesta. Uitasem la un moment dat cat de frumoasa poate fi acolo sus, in munti. A bientot!
Multumesc Gabi. Ani de zile am zis ca toamna nu imi place, ca e un anotimp mohorat, ploios etc. Te astept la stanca!
“Pleaca Vasi, munceste un pic la fisura, ii zice si cate ceva de bine…si ajunge la Pisti.”
Numai de bine nu a fost conversatia mea cu fisura aceea :).
Si toamna poate sa fie cel mai frumos anotimp. Trebuie sa fii doar omul potrivit la locul potrivit.
Lasa ca data viitoare o faci cap :))))
foarte frumos dane, tine-o tot asa. si sa stii ca ai devenit sursa de inspiratie a unor prieteni de-ai mei mai mari.
MUltumim . Alina
multumesc, multumesc Alina! Imi place tare mult ceea ce fac asa ca incerc sa fac cat mai des
Anul acesta am ratat si-acum cred ca e deja prea tarziu pt catareala. Imi doream atat de mult Muchia Caprioarei,ar fi fost ca un vis implinit (unul din multele :P). Am vazut ca in lungimea cu fisura, unde toti spun ca ar fi pasul cel mai greu, v-ati descurcat de minune! bravo 🙂
Nu e tarziu deloc. Am catarat sambata din nou Muchia Caprioarei si am avut o vreme superba. Daca tine week asta vremea cred ca ajungem din nou in Rasnoave 🙂 .
Pasul ala este intr-adevar foarte interesant. Cu nitica tehnica se trece. Ar fi bine totusi sa ai o scarita sau poate niste anouri mai lungi ca sa improvizezi o scarita..