Archive for June, 2011

19
Jun
11

Hornul suspendat

Prima data cand am ajuns in zona Sf. Ana, la Sinaia, a fost in 2007. Atunci am venit aici impreuna cu Serban si Vlad, pe care ii stiam de la sala de catarat din Crangasi.

Imi aduc aminte ca a plouat destul de mult in ziua aia asa ca nu am putut sa facem mare lucru. Ne-am catarat pe traseele din padure, de peste apa, si cam atat. La un moment dat Vlad a insistat sa urce un pic pe un traseu care, de la baza, parea dificil.

La intrare in traseu scria Hornul suspendat, 3 B. Vlad a urcat vreo 20 m, a pus o mansa, apoi a urcat si Serban. Eu am preferat sa raman la baza si sa fac poze.

Am observat ca amandoi urcasera in bocanci asa ca m-am gandit ca traseul s-ar putea sa nu fie chiar asa dificil pe cat pare.

Anii au trecut, la catarat am tot mers, cu diferite persoane, am revenit de mai multe ori in zona Sf. Ana, dar de traseul asta nu m-am mai atins.

Si iata ca vine 2011, mai exact ziua de sambata, 18 Iunie. Nu aveam prea mult timp la dispozitie asa ca am optat pentru Sf. Ana. Aici se ajunge usor iar accesul pana la baza stancilor se face cam in 10 minute.

De data asta tinta era clara: Hornul suspendat. Cu cateva zile inainte dadusem peste o schita aproximativa a traseului si peste niste poze.

Traseul se putea face din 2 sau 3 lc. Asigurarile erau preponderent pe spituri. Daca nu aveai semicorzi(cazul nostru) puteai sa mergi si cu o singura coarda de 60 m; noi asa am mers si a fost suficient.

Am plecat din Bucuresti impreuna cu Mihaela urmand ca la Sf. Ana sa ne vedem cu Razvan si Monica, ei venind de la Slanic.

La Sf. Ana ne-am intalnit si  cu Mihai, Laura si Radu. Ei au hotarat ca pentru incalzire sa se distreze cu deja celebrele trasee colorate: galben, albastru, rosu.

Razvan si cu mine am mers catre intrarea in traseul mult dorit(de catre mine, cel putin). Ne-am echipat iar eu am plecat cap de coarda pe o prima lungime foaaarte friabila. M-am simtit ca pe Marele grohotis din Piatra Craiului. Parea ca totul se sfarama in jurul meu.

La intrarea in traseu

Vedere cu obiectivul nostru

Pregatiri

Incepeam sa regret ca nu am facut lungimea asta in bocanci…

In regrupare

Omul de baza

Vedere de sus

Plec in lungimea a doua, care are un pas mai interesant la inceput. Aici am zabovit un pic, si pentru ca nu prea aveam incredere in papucii care se umplusera de pamant, si pentru ca ratasem un spit. Am reusit pana la urma, gratie unei miscari mai dinamice, sa asigur.

Mai departe a fost destul de ok, lasand la o parte faptul ca iarba pe care esti nevoit sa calci iti cam taie elanul…

Oameni la  lucru

Blindati de carabiniere

Mai sunt si oameni normali, care merg cu bicicleta pe poteca

Ei bine, din aceasta a doua regrupare nu pare sa mai fie mult pana la sfarsitul traseului. Stiam ca retragerea se poate face fie pe poteca fie prin rapel.

In lungimea a treia am sfeclit-o eu un pic, in sensul ca am mers pe fisura pe care vazusem niste spituri si un piton, fara sa obsev ca in stanga se vedea un spit prin care era trecuta o cordelina rosie; sa fi fost aia varianta cea buna sau o a doua varianta a traseului?

Habar nu am. Cert este ca aici am pierdut destul de mult timp, intrebandu-ma ce sa fac. Indiferent de ceea ce as fi facut, nu as fi putut sa cobor salam si sa merg in stanga pentru ca as fi pendulat intr-un mod foarte interesant. Cat m-am chinuit aici m-au lasat mainile asa ca am hotarat sa cobor la Razvan. Pana la sfarsitul traseului nu cred ca ar fi fost mai mult de 10-15 m dar nu-mi pare rau ca am coborat.

Voi studia traseul mai bine si data viitoare mergem pana sus.

Fisura cu pricina

Retragerea

Razvan, un mare fan al rapelului

A urmat o mica sesiune de catarat pe traseul galben, asa…de incheiere.

Razvan in actiune

Nu am mai avut rabdare sa facem alte trasee deoarece…visam la niste cartofi prajiti si ciorba la cabana Poiana Stanii.

Razvan a dezechipat traseul, am fugit la  masini impreuna cu fetele, apoi am calcat pedala pana la cabana.

La Poiana Stanii…..multa lume

Caprite

Cai

Relaxare

Una din chestiile faine aici este ca terasa este foarte aproape de…….stanci. Cu alte cuvinte, intre doi mici si o ciorba, poti sa mergi sa pui o mansa pe traseele din zona.

Recunosc ca mi-a trecut si asta prin minte, insa dupa felul 1, am renuntat. Am mers in schimb si m-am asezat un pic la soare, pe unul din sezlonguri, si am privit muntele.

Is this as good as it gets?

06
Jun
11

Plaiul Foii si Creasta Generalului

In weekendul 4-5 Iunie am fost intr-o zona foarte draga mie si Mihaelei, si anume la cabana Plaiul Foii.

In ultimele doua saptamani tot incercasem sa facem rezervari acolo dar totul era ocupat. Pana la urma, perseverenti fiind, am reusit sa inchiriem o camera pentru weekendul ce se anunta foarte insorit.

Am plecat de vineri dupa-amiaza, o data ca sa ne bucuram cat mai mult de sederea noastra acolo, si doi , pentru ca sambata dimineata eu trebuia sa fiu la intalnirea cu AGMR din Brasov, de la clubul Reduta.

Aproape de  Sinaia am avut surpriza sa constatam ca se lucreaza(deh, daca nu ne uitam deloc la televizor, nu aflam una-alta) asa ca aici am pierdut cateva zeci de minute bune.

La Plaiul Foii am ajuns pe la 21:30, zgaltaiti bine de drumul plin de denivelari, lung de 12 km.

Desi am fost de multe ori aici si am mancat, niciodata nu ne-a dat prin cap sa ne cazam la cabana.

Camera cu pat dublu in care am stat era foarte curata iar baia era pe hol. Despre mancare stiam ca este foarte gustoasa asa ca nu m-a preocupat prea mult acest aspect.

Sambata dimineata, la ora 6, am plecat spre Brasov. Pana acolo am facut mai putin decat credeam asa ca am parcat masina in oras pe la ora 7 si un pic. Intalnirea era la 8:30 asa ca m-am dus la plimbare prin Piata Sfatului.

Sambata dimineata la cabana

Era o dimineata superba, cu mult soare. Brusc, mi s-a facut pofta de o cafea cu lapte asa ca am cautat un bar in care sa ma infig.

L-am gasit repede si mi-am comandat cafea impreuna cu un croissant cu..cascaval. Si acum imi ploua in gura cand imi aduc aminte.

Cu toate ca nu ma omor dupa asa ceva, asta a fost cel mai bun croissant pe care l-am mancat pana la frageda varsta de 29 de ani.

Dupa ce am savurat cafeaua am cerut-o si pe a doua…la pachet. Pe la ora 8 am plecat spre Reduta iar aici m-am intalnit cu Mini, Zsolt, Mosu, Colonelu’, Ursu’, Gabi.

Ulterior au venit si Alexandra, Mihaela, Ciri, Costi, Csaba, doamna Enache, Radu Mircea.

Cursul teoretic a inceput cu primul ajutor. Mai exact, am efectuat pansamente de toate felurile si pentru mai toate partile corpului.

Am avut apoi niste discutii off-topic cu Radu despre intamplarea cu viperele de la Basarbovo si despre alimentatie, hipotermie etc.

La un moment dat am avut pauza asa ca am mers la un restaurant din Piata Sfatului si am comandat pizza, salate, bere…

Partea a doua a cursului a fost legata de metodele de comunicare cu grupul de turisti. Lectia a fost tinuta de un psiholog, si s-a dovedit a fi deosebit de interesanta si interactiva.

Am facut si cateva jocuri, dintre care unul mi-a placut in mod deosebit. Ne-am impartit in doua grupuri. Stateam in sir, fiecare cu fata la spatele celui din fata. Conducatorul jocului(un fel de magister ludi) spunea ultimei persoane un cuvant, fara ca ceilalti sa il auda. Ultimul trebuia sa transmita cuvantul celui din fata lui, celalalt sa ii transmita urmatorului si tot asa. Dar…informatia trebuia transmisa fara sa se vorbeasca! Deci, un canal de comunicare era blocat si trebuia gasita o modalitate pentru ca informatia sa circule.

Scopul era ca informatia sa ajunga la cel din fata(la mine) intr-un mod cat mai putin distorsionat.

Din moment ce nu aveam voie sa vorbim, a trebuit sa ne intelegem altfel, asa ca am desenat(cu degetul) pe spatele celui din fata noastra literele. A fost mai greu la inceput dar cu putina atentie…am reusit.

Nu mi-am dat seama care a fost prima litera asa ca am incercat sa le ghicesc pe celelalte si apoi sa deduc cuvantul. Treaba a functionat asa ca am ghicit cuvantul: MASINA. Yupiiiiiiiiii!

Scopul jocului, dupa cum am mai zis, era ca in lipsa unui canal de comunicare, sa incercam sa gasim altul. Jucandu-ne precum niste copii, mi-am adus aminte de ce ni se spusese mai demult despre mijloacele de comunicare intr-un traseu de catarare de mai multe lungimi. Cineva sustinea sus si tare ca ar fi bine sa avem niste statii walkie talkie.

Bine, dar ce se intampla daca ramai fara baterii sau nu poti sa folosesti statiile din cine stie ce alt motiv? Pai..foarte important este ca atunci cand pleci pe traseu sa ai si planul B. In cazul in care capul si secundul nu se pot auzi din cauza zgomotului facut de un rau de exemplu, sau din cauza ca bate vantul, ar putea sa stabileasca o metoda ,, de avarie ”: sa traga de una din corzi de 2-3 ori, acesta fiind semnalul ca celalalt trebuie sa plece.

Este doar un exemplu de ceea ce se poate intampla atunci cand conditiile sunt neprielnice.

Revenind la oile noastre, cursul de comunicare mi s-a parut deosebit de interesant si de util. Concluzia este ca tot timpul oamenii trebuie sa discute, sa identifice problemele, si sa incerce sa gaseasca solutii cat mai diverse.

Dupa pranz s-a discutat despre ceea ce presupune  profesia de ghid montan. Doamna Enache ne-a facut o prezentare elaborata a acestei activitati, ajutata de slide-uri facute in powerpoint.

Bineinteles ca nu au lipsit dezbaterile asa ca am terminat cursul pe la ora 17, nicidecum pe la ora 14, cum se crezuse initial.

Ne-am luat la revedere apoi am plecat spre Plaiul Foii, ca sa ma intalnesc cu Mihaela. Am luat cina, sau pranzul pentru altii, apoi ne-am plimbat prin jur si am admirat muntii.

Poze facute prin jurul cabanei

Asta mi-a placut cel mai mult

Stiam ca Mini si cu Jsolt mergeau in Cheile Rasnoavei asa ca in mintea mea a inceput sa incolteasca o idee…

Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Minerva.

Eu: Voi ce faceti maine in chei?

Mini: Pai..Jsolt vrea sa faca nu stiu ce traseu cu Adi Cernea.

Eu: Si…tu ce faci? Nu ai chef sa te cateri?

Mini: Pai ba da, daca vii si tu acolo..dar ce ai vrea sa facem?

Eu, deja entuziasmat: Hai sa incercam Creasta generalului pentru ca e scurta si usoara. Eu sunt un pic presat de timp asa ca…

Mini: Ok, maine dimineata la 7 si ceva ne vedem acolo.

Yupiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Am alergat pe scari, pana in camera, si am inceput sa-mi fac bagajele pentru sesiunea de catarat.

A doua zi ,  pe la 6 dimineata, aruncam echipamentul in masina si fugeam catre Cheile Rasnoavei.

Pe Creasta generalului mai fusesem impreuna cu Mihai  in 2010, dar atunci abandonasem dupa numai doua lungimi.

Am ajuns in chei inaintea lui Mini, care venea din Brasov, si am studiat un pic traseul.

Poze de la baza traseului

Pintenul magarului

Pe la ora 8 a venit si Mini impreuna cu Jsolt si Adi Cernea. Noi am intrat in traseu la 8:30, iar eu am mers cap de coarda.

Am folosit o coarda de 60 m, am luat cu mine vreo 12 bucle desi stiam ca nu e nevoie de atatea, anouri, cateva carabiniere cu filet..

Am mai spus si mai demult, traseul este foarte bine asigurat, as putea spune chiar ca e asigurat in exces.

Am regrupat la sfarsitul primei lungimi, pe o platforma unde aveai loc sa dansezi brasoveanca.

Mini

In lungimea 2 se pleaca pe o fisura bine pitonata, si cam spalata, dar cu niste prize destul de bune la maini. Exista si o bucata de coarda trecuta prin pitoane asa ca va puteti ajuta de ea.

Traseul se orienteaza apoi catre stanga dupa care mai urcati cativa metri si ajungeti intr-o ditamai regruparea, pe o brana larga. Aici este un cablu de asigurare.

Coechipiera de nadejde

Vedere din regrupare

Mini again

In a treia lungime am plecat tot eu cap, un pic dezorientat pentru ca nu prea imi dadeam seama in ce parte sa merg. Erau cam multe pitoane la discretia mea asa ca am plecat cu gandul  ca imi voi da seama mai sus ce si cum.

Plecand din regrupare, se urca vreo cativa metri apoi se merge spre dreapta, dupa care traseul se orienteaza catre stanga si duce catre o regrupare comfortabila, cu pitoane sanatoase.

Eu fost un pic cam indecis, pe masura ce am urcat(tot din cauza cuielor foarte dese), insa pana la urma am incercat sa intuiesc linia traseului. Mini mi-a fost si ea de mare ajutor pentru ca mi-a mai ,,soptit” atunci cand s-a putut 🙂 .

Pe ultima lungime a plecat Mini cap. Se urca un pic apoi traseul merge catre dreapta, prin niste balarii, dam si de un pic de grohotis, dupa care viram stanga si iesim in regrupare. Este o lungime scurta si usoara.

Dancing on the rock

Si una de final

Adi Cernea ne spusese ca de aici nu mai e nimic deosebit asa ca ne-am retras pe poteca vizibila ce duce la baza traseului.

De-a lungul drumului de coborare sunt montate niste cabluri de care te mai poti tine daca nu te simti sigur pe picioare. Probabil ca pe ploaie coborarea prin padure devine mai anevoioasa.

Pentru ca nu am avut cum sa trecem raul si sa ajungem pe malul celalalt, m-am descaltat(Minerva era in sandale) si am mers prin apa. Ce senzatie racoritoare, dupa caldura de care avusesem parte pe traseu.

Ca si concluzie..traseul mi-a placut, e foarte fain pentru antrenament la catarat si pentru exersarea manevrelor de coarda. Este o solutie excelenta in cazul in care te grabesti si vrei neaparat sa cateri un traseu de mai multe lungimi.

Dupa ce am strans echipamentul i-am zis la revedere lui Mini si cheilor Rasnoavei si am plecat glont catre Plaiul Foii.

Acolo am servit pranzul, ne-am mai plimbat un pic, dupa care am fugit la Bucuresti.

Au fost doua zile minunate, in care ne-am bucurat de frumusetea Craiului si de adrenalina din Chei.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

June 2011
M T W T F S S
« May   Jul »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Vizitatori

  • 154,564 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

DSCF3500

More Photos
Free counters!