Muchia Iepurasului

Trecuse ceva vreme de cand nu mai avusesem activitate prin Cheile Rasnoavei. Ultima oara catarasem aici in luna  Iunie, pe Creasta Generalului, impreuna cu Minerva Vincze. Mi-era dor de niste trasee in Peretele Animalelor, de unul in mod special…

De data asta parteneri de coarda mi-au fost Vasi si Razvan.

Duminica dis de dimineata am plecat spre Chei, in ideea de a fi acolo pana incepe sa dea caldura. Am ajuns in Poiana Inului pe la ora 8:15. Dupa ce am luat un mic dejun foarte rapid am sortat echipamentul si am plecat spre pereti.

Vremea era superba. Soarele batea destul de puternic pentru o ora asa de matinala.

Pana la baza peretilor se urca prin padure, pe poteca vizibila, aproximativ jumatate de ora.

Obiectivul pentru ziua de azi este……

La baza traseului ne-am oprit un pic ca sa ne tragem sufletul, am mancat niste ciocolata, am baut niste apa..

Eu m-am mufat(vorba lui Razvan) la cele doua semicorzi, am pus buclele si anourile pe mine, apoi am plecat cap de coarda pe traseu.

Dupa cativa pasi mi-am dat seama(daca mai era nevoie de o asemenea cugetare) ca vom muri de cald. Deja aveam musculite, praf si furnici in ochi, nas si in …papucii de catarat. Nu pot sa nu imi aduc aminte de un episod haios, cu Adi Cernea, care a avut la un moment dat o albina in pantaloni :))). Asta da durere :))))))). Era in traseu, in Animale, in a doua sau a treia lungime, si nu stia cum sa se mai scarpine ca sa scape de ea. Noroc ca era secund..

Danut in prima lungime

Prima lungime, asa cum m-am obisnuit, este plina de vegetatie si pamant. O frumusete, ce sa mai…

Merg incet, caut pitoane, le gasesc, asigur. Imi place activitatea asta, este foarte relaxanta. As putea sa ma obisnuiesc cu asa ceva.

Urmeaza sa traversez catre stanga apoi sa intru in hornul plin de iarba. I hate this part but somebody’s gotta do it. Gasesc niste pitoane aici si asigur la ele. Vad ca prin  doua din ele este trecuta si o bucata de cordelina; probabil cineva a facut rapel de aici.

Tineam minte ca pe partea stanga a diedrului in care sunt acum este o clepsidra in care ar putea intra un anou de care as putea sa ma trag la nevoie. Gasesc clepsidra si incerc sa bag anoul; realizez repede ca data trecuta am folosit un anou mai subtire. Cel pe care il am acum la indemana nu merge asa ca renunt si urc mai departe.

Dau si de copacelul de care m-am tras prima oara cand am fost cap pe acest traseu. Ma tin si de data asta de el si ma gandesc ca ar fi cam nasol sa se rupa cu mine. Nu ca as cadea foarte mult dar m-as lovi destul de bine de pereti..

Mai departe folosesc celebra tehnica a firelor de iarba si ma tin de ea(de iarba) cat pot, insa cu mare atentie. Hai ca mai am putin si ajung in regrupare.

Dupa ce ajung in regrupare si asigur realizez ca am ratat un piton de care ma puteam folosi.

Hotaram ca primul secund care urca sa fie Vasi. Dupa o serie impresionanta de blesteme si injurii la adresa vegetatiei de pe traseu Vasi ajunge in regrupare. Urmeaza Razvan.

Ceva mai calm decat colegul, ajunge repede la noi. Aici stam destul de prost asa ca nu zabovim prea mult si atacam lungimea urmatoare.

Vedere din prima regrupare

Razvan

Lungimea a doua este una din preferatele mele. Incepe cu o mica traverasare in dreapta apoi urca pe muchie. Pitoane sunt destule, catararea este foarte usoara. Sfarsitul lungimii este pe un tanc unde se poate sta destul de comfortabil. Aici se gasesc vreo 4 pitoane solide.

Plecarea in lungimea doi

Capul de coarda sta excelent aici. Secunzii…nu prea.

Mergem mai departe, in lungimea 3. La plecare avem niste prize excelente de mana. Traseul merge apoi pe muchie, fara dificultati.

The man and his climbing shoes

Ca de obicei, am ratat vreo doua pitoane, lucru pe care mi l-a comunicat Vasi. Trebuie sa fiu mai atent, clar.

Din nou, in regrupare.

Iata ce urmeaza

Vasi

Vine si Razvan

Lungimea 4 este usoara, exceptand o traversare catre dreapta. Mai exact, se urca pe muchie si la un moment dat ajungem in fata unui perete spalat, fara prize. Aici ne uitam spre dreapta si observam doua pitoane apropiate unul de celalalt. Se poate asigura la ambele sau numai la unul din ele, punand o bucla mai lunga. Eu am asigurat in ambele pitoane insa am regretat, asta pentru ca sforile s-au frecat destul de mult.

Razvan

Dupa aceasta traversare se urca prin iarba cativa metri, si ajungem la o regrupare marcata de doua pitoane ruginite legate cu cordelina. Pana aici gasim prize destule si mari. Ceea ce e fain e ca stanca e foarte aderenta si compacta asa ca se poate pasi cu incredere.

In aceasta regrupare am stat foarte incomod cu totii. Daca pana acum eram mustrat ca eu gasesc locul cel mai bun de data asta nu a mai fost asa. Corzile s-au incalcit asa ca distractia a fost si mai mare.

Lungimea a 5 a este scurta si fara nici un fel de dificultate. Ajunge pe muchie apoi merge pe un teren foarte usor, plin de iarba insa, si se termina la baza hornului cu surprize. Hornul reprezinta ultima lungime, cea cu adevarat tehnica.

Aici m-am codit destul de mult. Prima oara cand facusem aceasta lungime o facusem ca secund. Acum , ca si cap de coarda, lucrurile stateau un pic altfel. Am studiat hornul pe toate partile cautand diferite metode de abordare.

Baietii mai aveau un pic si faceau galerie.

Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am plecat, abordandu-l prin partea dreapta unde gasisem niste prize in aparenta solide.

La un moment dat o priza de mana a cedat. Noroc ca stateam bine pe picioare iar cealalta mana era pe o priza foarte solida.

Am depasit momentul apoi am cautat, la sugestia baietilor, sa ma bag in stanga. Acolo am vazut un piton salvator asa ca am asigurat imediat. Am mai urcat un pic si am vazut un alt piton in dreapta.

Partea urata la acest horn este ca te obliga sa stai in niste pozitii dubioase. De data asta nu am mai considerat inaltimea un avantaj; pe unele portiuni dadeam cu casca de stanca, asa de chircit stateam.

Iesirea din horn se face prin stanga apoi se merge prin iarba si stanca compacta pana la binecunoscutul balcon aerian. Acolo se poate asigura la un copac.

Hornul cu surprize si emotiile de rigoare

Important de stiut este ca pe aceasta lungime capul de coarda nu poate comunica cu secundul. Dupa iesirea din horn cel putin, nu ne mai auzeam deloc.

Primul care a ajuns sus a fost Vasi. Mi-a zis ceva ce m-a amuzat teribil: Ba, esti un idiot! Ai ratat vreo doua sau trei pitoane. Dar felicitari ca ai trecut fara sa te folosesti de ele.

Inutil sa mai spun ca am ramas fara grai :)))))))). Dupa cum ziceam, mai multa atentie data viitoare. O cadere in horn ar fi fost foarte neplacuta.

A venit si Razvan, ne-am strans mainile, apoi am facut niste poze din balconul aerian.

La finalul unui zile minunate

Creasta Generalului impreuna cu Mihai Doarna

Se anunta un weekend torid asa ca de stat in Bucuresti nu putea fi vorba. Am convenit impreuna cu Mihai sa plecam o zi la catarat.

Ne batea gandul sa incercam Creasta Generalului pentru ca era un proiect pe care il aveam in vedere dar  mai ales ca era pentru prima oara cand mergeam cap intr-un traseu de alpinism.

Am plecat sambata la 7:30 din Bucuresti si ne-am indreptat catre Cheile Rasnoavei. Mai fusesem pe Creasta Generalului dar in calitate de secund. Ca si cap de coarda lucrurile stau altfel.

Din cauza aglomeratiei am ajuns acolo la ora 11:30. Pana am sortat echipamentul si ne-am imbracat s-a facut 12. Mihai a intrat cap de coarda in traseu.

Traseul este foarte bine asigurat, are chiar prea multe asigurari, as spune. Cel putin pe primele doua lungimi se gasesc si pitoane si spituri de escalada. Noi am facut numai doua lungimi din cauza caldurii dar si din cauza ca am facut niste greseli pe care este bine sa le povestesc. Nu ma feresc sa spun ca sunt greseli de incepatori in ale alpinismului.

In primul rand nu am avut la noi o schita a traseului. Eu studiasem schita cu cateva zile inainte dar nu o printasem ca sa o pot lua cu mine. Aici traseul este destul de evident dar ma gandesc cum ar fi fost daca ne-am fi aflat in Costila unde te poti trezi linistit intr-o lungime gresita.

In al doilea rand, facand bagajul in graba nu m-am gandit sa iau un rucsac mic de perete in care sa caram cele necesare: apa, mancare, eventual alte piese de echipament. Rezultatul a fost ca nu am avut in ce sa caram apa, de exemplu, asa ca a trebuit sa umplem o sticla de 2 litri pe jumatate. Sticla pe care a carat-o secundul…

Nu mai e nevoie sa spun ca sticla se balanganea ca si cum ar fi batut un vant puternic.

Trei, papucii de catarat pe care ii aveam ii cumparasem cu o zi inainte. Ma catarasem un pic la sala si ziceam ca astfel le facusem proba. Nu am luat in calcul faptul ca la stanca voi sta( mai ales in regrupari) destul de mult incaltat cu ei. Rezultatul? Mi-au chinuit degetele in ultimul hal.

In al patrulea rand, dupa ultima experienta in care mi-am umplut adidasii de noroi am zis ca nu mai plec la munte decat in bocanci. Ceea ce nu am luat in calcul a fost ca ma voi catara in espadrile iar bocancii ii voi atarna de ham. Acum imaginati-va ditamai bocancii atarnati de ham, sticla de 2 l plina pe jumatate,  piesele de echipament si veti obtine o imagine clara a cataratorului.

Dupa cum spuneam Mihai a plecat cap. Am folosit o singura coarda de 60 m pentru ca lungimile sunt scurte. In rest casca, papuci de catarat, bucle mai lungi( cam 5 pe lungime), anouri( mie mi-au folosit ca sa -mi prelungesc autoasigurarea), carabiniere, opt de rapel.

In prima lungime se pleaca pe o brana iar apoi se merge spre stanga si in sus pe fata cazuta. Catararea nu pune probleme. Stanca este foarte aderenta, pitoane sunt din belsug. Dupa aproximativ 10 m se ajunge in regrupare. De retinut este ca secundul si cu capul nu pot comunica din cauza ca este zgomot facut de apa din chei.

In regrupare sunt 3 pitoane solide la care se poate asigura. A ajuns Mihai si a dat semnalul asa ca am inceput sa urc. Am cules toate buclele de pe traseu si in scurt timp am ajuns langa el.

M-am asigurat cu un zelb si apoi am facut schimb de echipament pentru ca aveam de gand sa merg cap pe a doua lungime.

Din pacate, intr-o secunda de neatentie eu am scapat apa asa ca planurile noastre de a face tot traseul s-au naruit. Am hotarat sa facem numai doua lungimi pentru ca fara apa vom lesina de cald.

Am plecat cap dar dupa numai 3 bucle am simtit ca papucii ma chinuie in ultimul hal. In afara de asta, lipsa antrenamentului si-a facut si ea simtita prezenta astfel ca am abandonat in favoarea lui Mihai. Dupa ce s-a sfortat un pic a reusit sa ajunga la ceea ce semana cu o regrupare intermediara.

A doua lungime debuteaza cu o fisura pe care sunt vreo 3 pitoane si chiar un spit. Se poate urca un pic pe fisura, in sprait iar apoi se poate trece spre stanga unde sunt prize ceva mai generoase. Atentie la picioare!

Am ajuns in regruparea pe care o amenajase Mihai. El asigurase la 2 pitoane foarte solide. Ulterior ne-am dat seama ca cea de-a doua lungime se termina un pic mai sus. Asta e, data viitoare.

La regruparea din a 2 a lungime se poate si ajunge si pe ocolite. Se urca pe la baza stancii si se merge spre intrarea in traseul MOLDOVEANU. De acolo se urca folosindu-ne de niste cabluri montate si se ajunge in regrupare. De aici se pleaca in a 3 a lungime.

Noi nu am mai vrut sa continuam asa ca am facut rapel.

Mai jos iata si cateva poze.