Posts Tagged ‘spituri

19
Jun
11

Hornul suspendat

Prima data cand am ajuns in zona Sf. Ana, la Sinaia, a fost in 2007. Atunci am venit aici impreuna cu Serban si Vlad, pe care ii stiam de la sala de catarat din Crangasi.

Imi aduc aminte ca a plouat destul de mult in ziua aia asa ca nu am putut sa facem mare lucru. Ne-am catarat pe traseele din padure, de peste apa, si cam atat. La un moment dat Vlad a insistat sa urce un pic pe un traseu care, de la baza, parea dificil.

La intrare in traseu scria Hornul suspendat, 3 B. Vlad a urcat vreo 20 m, a pus o mansa, apoi a urcat si Serban. Eu am preferat sa raman la baza si sa fac poze.

Am observat ca amandoi urcasera in bocanci asa ca m-am gandit ca traseul s-ar putea sa nu fie chiar asa dificil pe cat pare.

Anii au trecut, la catarat am tot mers, cu diferite persoane, am revenit de mai multe ori in zona Sf. Ana, dar de traseul asta nu m-am mai atins.

Si iata ca vine 2011, mai exact ziua de sambata, 18 Iunie. Nu aveam prea mult timp la dispozitie asa ca am optat pentru Sf. Ana. Aici se ajunge usor iar accesul pana la baza stancilor se face cam in 10 minute.

De data asta tinta era clara: Hornul suspendat. Cu cateva zile inainte dadusem peste o schita aproximativa a traseului si peste niste poze.

Traseul se putea face din 2 sau 3 lc. Asigurarile erau preponderent pe spituri. Daca nu aveai semicorzi(cazul nostru) puteai sa mergi si cu o singura coarda de 60 m; noi asa am mers si a fost suficient.

Am plecat din Bucuresti impreuna cu Mihaela urmand ca la Sf. Ana sa ne vedem cu Razvan si Monica, ei venind de la Slanic.

La Sf. Ana ne-am intalnit si  cu Mihai, Laura si Radu. Ei au hotarat ca pentru incalzire sa se distreze cu deja celebrele trasee colorate: galben, albastru, rosu.

Razvan si cu mine am mers catre intrarea in traseul mult dorit(de catre mine, cel putin). Ne-am echipat iar eu am plecat cap de coarda pe o prima lungime foaaarte friabila. M-am simtit ca pe Marele grohotis din Piatra Craiului. Parea ca totul se sfarama in jurul meu.

La intrarea in traseu

Vedere cu obiectivul nostru

Pregatiri

Incepeam sa regret ca nu am facut lungimea asta in bocanci…

In regrupare

Omul de baza

Vedere de sus

Plec in lungimea a doua, care are un pas mai interesant la inceput. Aici am zabovit un pic, si pentru ca nu prea aveam incredere in papucii care se umplusera de pamant, si pentru ca ratasem un spit. Am reusit pana la urma, gratie unei miscari mai dinamice, sa asigur.

Mai departe a fost destul de ok, lasand la o parte faptul ca iarba pe care esti nevoit sa calci iti cam taie elanul…

Oameni la  lucru

Blindati de carabiniere

Mai sunt si oameni normali, care merg cu bicicleta pe poteca

Ei bine, din aceasta a doua regrupare nu pare sa mai fie mult pana la sfarsitul traseului. Stiam ca retragerea se poate face fie pe poteca fie prin rapel.

In lungimea a treia am sfeclit-o eu un pic, in sensul ca am mers pe fisura pe care vazusem niste spituri si un piton, fara sa obsev ca in stanga se vedea un spit prin care era trecuta o cordelina rosie; sa fi fost aia varianta cea buna sau o a doua varianta a traseului?

Habar nu am. Cert este ca aici am pierdut destul de mult timp, intrebandu-ma ce sa fac. Indiferent de ceea ce as fi facut, nu as fi putut sa cobor salam si sa merg in stanga pentru ca as fi pendulat intr-un mod foarte interesant. Cat m-am chinuit aici m-au lasat mainile asa ca am hotarat sa cobor la Razvan. Pana la sfarsitul traseului nu cred ca ar fi fost mai mult de 10-15 m dar nu-mi pare rau ca am coborat.

Voi studia traseul mai bine si data viitoare mergem pana sus.

Fisura cu pricina

Retragerea

Razvan, un mare fan al rapelului

A urmat o mica sesiune de catarat pe traseul galben, asa…de incheiere.

Razvan in actiune

Nu am mai avut rabdare sa facem alte trasee deoarece…visam la niste cartofi prajiti si ciorba la cabana Poiana Stanii.

Razvan a dezechipat traseul, am fugit la  masini impreuna cu fetele, apoi am calcat pedala pana la cabana.

La Poiana Stanii…..multa lume

Caprite

Cai

Relaxare

Una din chestiile faine aici este ca terasa este foarte aproape de…….stanci. Cu alte cuvinte, intre doi mici si o ciorba, poti sa mergi sa pui o mansa pe traseele din zona.

Recunosc ca mi-a trecut si asta prin minte, insa dupa felul 1, am renuntat. Am mers in schimb si m-am asezat un pic la soare, pe unul din sezlonguri, si am privit muntele.

Is this as good as it gets?

16
May
10

Escalada la Sf. Ana

Sambata a trebuit sa stau acasa dar stiam ca duminica trebuie neaparat sa ies undeva; ma manca in palma si era clar ca trebuie sa merg la catarat. Intrebarea era cu cine. Nici vremea nu imi era de prea mare ajutor: iar se anuntau ploi ploi furtuni..

Pana la urma am vorbit cu Dragos si cu Catalin si am hotarat sa mergem duminica de dimineata la stanca, undeva aproape, pentru ca  in cazul in care  se strica vremea sa ne retragem repede la masina. Asa ca ne-am hotarat sa mergem la Sinaia, la Sf Ana; mai fusesem acolo si stiam ca avem de mers 5-10 minute de la masina pana la stanci.

De la Sinaia, se merge pe drumul catre Cota 1400 si la un moment dat se face o curba la dreapta, pe un drum forestier cam ingust pana dam de o parcare( nu va asteptati la parcare cu etaj); se si vede din sosea, scris pe stanca, Sf Ana.

Era ora 9, un pic de nor dar nu ploua. Incurajati, ne-am luat bagajele si ne-am grabit spre stanci ca sa profitam cat mai mult de vremea buna.

La Sf. Ana sunt( printre altele) 3 trasee foarte usoare, de escalada, echipate cu spituri incercuite cu rosu, galben si albastru; sunt chiar primele trasee pe care le vedeti, in poiana, dupa ce treceti de schit. Cel mai greu este traseul rosu iar cel mai usor cel albastru.

Sunt niste trasee foarte bune pentru incepatori iar eu le recomand cu caldura. Am pus repede o mansa pe cel albastru si apoi ne-am catarat cu totii. Au venit niste tipi care se pregateau pentru un examen de alpinism si au pus mansa si pe celelalte doua asa ca ne-am dat si pe alea.

Dupa ce am terminat incalzirea am mers prin padure si am ajuns la niste trasee mai tari( grade cuprinse intre 6 si 8). Am pus o mansa pe un 6-( Cucu cred ca se numeste) dar nu l-am terminat pentru ca s-a stricat vremea rau de tot; asa ca, pe ploaie torentiala am dezechipat traseul si am fugit la masina. Asta se intampla pe la ora 15.

Din pacate vremea nu s-a mai indreptat asa ca am tulit-o spre casa, multumiti totusi ca nu am stat degeaba.


02
May
10

Escalada la Poiana Tapului

Pe 1 Mai am mers la o nunta( din fericire nu a fost a mea- eu m-am insurat o data) asa ca am ratat ocazia de a iesi la munte. Insa ma gandeam cum sa fac sa plec duminica. Nu e chiar usor sa stai o noapte intreaga la mancat si baut si a doua zi sa pleci la munte ca sa faci efort. Dar…….cand motivatia e mare nimic nu ma poate opri!

Am stat la nunta de la 20: 00 pana la 4 dimineata; nevasta-mea a vrut sa prinda tortul; i-am promis tort de mere si prajituri de la cofetaria din colt dar nimic; ea vroia tort de la nunta aia. In fine, am stat ca pe ghimpi iar la 4 am plecat acasa. Eram la 15 min de casa asa  ca m-am dus si m-am bagat in pat si am dormit pana pe la 4: 30- 4: 45; m-am trezit , m-am spalat, am luat echipamentul si am plecat la masina.

La 5 a venit Dragos, am mers si i-am luat pe Nicu si Raluca si apoi am plecat spre Poiana Tapului. A condus Dragos asa ca eu am apucat sa dorm vreo juma’ de h pe locul mortului( mort de somn, mort de beat..) . Am ajuns pe la 8: 30 la Poiana Tapului, am lasat masina in poiana, am ascultat la maxim  THE DAY THAT NEVER COMES inainte sa plecam( cred ca era cam devreme pentru cei de  acolo ) si dusi am fost.

Am ratacit drumul la un moment dat dar ne-am dat repede seama si am fost back on track before you know it. Vremea era foarte faina, numai buna de catarat.

Ajunsi la baza traseului, am bagat ceva la ghiozdan dar nu prea mult pentru ca vroiam sa mai si muncim; eu eram cat de cat satul pentru ca mai mancasem si la nunta. Mi s-a reprosat ca nu am adus sarmale si friptura in buzunare; asta mai lipsea, sa imi umplu buzunarele de mamaliga si sos.Buuuuuuun!

In poza de mai sus nu eram curios sa vad ce..dimensiuni are Dragos; vroiam sa ma asigur ca isi pune bine hamul, el fiind pentru prima data la stanca. Ca si ceilalti, de altfel..

Traseele de aici sunt foarte bine asigurate, roca este compacta si sunt foarte potrivite pentru incepatori; am montat o mansa pe un 5 sau 5+ dupa care am facut cu randul. Topurile sunt bine asigurate, spiturile noi…e o placere sa te cateri aici mai ales daca nu vrei sa te rupi in doua. Privelistea de acolo este foarte frumoasa, mai faci o poza, mai cateri un pic…si tot asa.

La un moment dat ne-am intalnit cu un amic de la sala de catarat, Cosmin, care si-a exprimat dorinta de a catara un traseu asa ca i-am imprumutat hamul si dus a fost( a se intelege ca s-a catarat pe traseul dorit).

Am mai pus mansa pe inca un traseu care avea un mic traverseu in stanga( Johnny Bravo cred) si ne-am facut de cap si aici. Cand vremea a dat semne ca se supara pe noi am inceput sa dezechipam. Din nefericire am pierdut 2 bucle acolo; cred ca in graba le-am uitat prin iarba, pe undeva. Muream de ciuda insa nu mai aveam ce sa fac. Asta e!

Am mers agale pana la masina, intre timp s-a oprit si ploaia, am mai facut cateva poze si cam asta a fost.

Important e ca am facut miscare!

Iata si site-ul de pe care puteti lua informatii utile despre zona Sinaia

http://www.escalada.verticon.ro/sinaia/map.htm

Iata si link-ul cu pozele de la Poiana Tapului:

http://picasaweb.google.ro/andreichtl/EscaladaPoianaTapului2Mai2010#




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 21 other followers

August 2017
M T W T F S S
« Jun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Vizitatori

  • 163,779 vizite

Mai umblu si pe aici

Pentru ca imi pasa

Hai-hui pe

Recomand espadrilele de catarat

Cumpar echipament de la

Galeria de pe Flickr

Free counters!