Creasta Costila-Galbinele impreuna cu AGMR

La intalnirea din 11-12 Iulie,in prima zi, ne-am intalnit la Caminul Alpin din Busteni si am plecat catre Refugiul Costila(timp de mers aproximativ 2 h).De la Refugiul Costila am mers catre intrarea in traseul Costila-Galbinele, cotat cu 3 A.Roca conglomerat.Traseul este asigurat cu pitoane si pe alocuri si cu ancore chimice.De acolo de unde se termina traseul(partea de escalada) se mai urca pana in creasta inca vreo 20 minute apoi se coboara pe Brana Mare a Costilei si pe Brana Aeriana(echipata cu lanturi in portiunile mai expuse).Pe Brana Mare a Costilei au fost doua saritori pe care le-am coborat in rapel,dintr-un piton.

Pe Brana Aeriana este si un punct de belvedere din care se vede tot peretele Vaii Albe.De acolo se coboara pana la refugiul Costila si de acolo pana la Caminul Alpin se mai coboara aproximativ 1 h.

Au fost 4 echipe.Eu am fost in echipa a doua, cu Mihai Mares care a fost cap de coarda; pe tot parcursul traseului eu am mers ca secund.Ca echipament folosit(pentru echipa mea), s-a folosit echipamentul lui Mihai Mares(o coarda si bucle).Mihai a mers cap si a montat asigurarile, urmand ca eu sa le scot pe masura ce urc.Rolul meu a fost acela de  a-l fila si de a recupera asigurarile de pe traseu.In unele locuri se poate asigura si dupa trunchiuri de jnepeni.

De-a lungul traseului am folosit nodul cabestan pentru autoasigurare in regrupari precum si un selb pe care il aveam atasat la ham.

In ceea ce priveste strict partea de catarare nu am intampinat probleme(nici eu ,nici Mihai), roca fiind suficient de aderenta chiar si atunci cand a inceput sa ploua.Pe primele doua lungimi se poate merge si in bocanci,dupa acestea fiind necesari papucii de catarare.

Regruparile sunt foarte comode,pe niste brane pe care se poate sta relaxat; pozitia este foarte comoda si pentru asigurare.

Probleme de comunicare nu am avut; in ciuda vremii nefavorabile ne-am auzit pe tot parcursul traseului; capul de coarda a putut fi informat despre lungimea corzii care ramanea ,de la o lungime la alta.

La sfarsitul traseului de catarare exista o mica grota in care se poate face adapost; acolo s-au adapostit cei din prima echipa: Mihai ,Costi si Bogdan.

In cea de- a doua zi am participat la un curs de prim ajutor, prezentat de Domnul Mircea Radu. Acolo am invatat ce inseamna BLS(basic life support) si am fost ,pe rand, victima si persoana care acorda primul ajutor. La acest curs am invatat cum se procedeaza in cazul in care avem de-a face cu o victima care prezinta/nu prezinta puls. Am efectuat victimei masaj cardio, am vazut cum se face respiratie gura la gura si am pus ranitul in pozitia recomandata pana la sosirea salvarii.

Catarare la vecinii bulgari

Intr-o frumoasa zi de duminica am zis sa ingrosam randurile romanilor care se catara la bunii nostri prieteni de la sud, asa ca am plecat la Basarbovo.

Basarbovo este cam la vreo 2 h de mers de Bucuresti, spre Giurgiu. Probabil va veti intreba de ce nu am ales o destinatie de la noi, de pe valea Prahovei de exemplu. Pai…raspunsurile, pentru ca sunt mai multe, ar fi urmatoarele:

1. La noi este destul de frig in aceasta perioada, desi poti sa fii surprins cateodata si de temperaturi anormal de mari pentru luna despre care vorbim acum, si anume aprilie.

2. Drumul spre statiunile de pe valea Prahovei se poate transforma intr-o adevarata aventura, daca pleci mai tarziu de ora 7.

3. La bulgari, la Basarbovo, inca nu am intalnit smecheri cu ATV-ul . La Sinaia, la Sf. Ana, am intalnit si credeti-ma cand spun ca nu era deloc placut sa nu poti( ca si cap de coarda ) sa comunici cu cel care te fileaza…Din cauza zgomotului, bineinteles.

Nu vreau sa fiu acuzat de lipsa de patriotism( exagerez acum, cu buna stiinta ) sau de faptul ca le fac reclama bulgarilor. Vreau sa zic ca Basarbovo poate fi o alternativa foarta buna pentru cei care merg o zi la catarat si nu stau foarte bine cu timpul. Drumul pana la Giurgiu este bun; dupa ce treci podul se mai schimba treburile dar ….merge.

Am mai scris despre aceasta zona asa ca nu vreau sa insist prea mult. Traseele sunt foarte bine asigurate, cu ancore chimice si accesibile tuturor ce celor care fac de la gradul 5 in sus. A, am uitat sa spun ca unele sunt subcotate. Spre exemplu, un traseu care se numeste PENTAX si care daca nu ma insel e cotat cu 6, eu zic ca se ridica lejer la 7-. In fine, nu sunt eu marele catarator care sa dea sfaturi. Cel mai bine e sa mergeti acolo si sa vedeti despre ce este vorba.

De data asta am fost la catarat cu Catalin, Radu si Mihai. Vremea a fost foarte frumoasa, cu temperaturi ce depaseau cu mult 20 de grade.

Mai jos, cateva poze 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am profitat de vremea excelenta si am stat pana pe la ora 19. Incepuse sa se lase frigul asa ca am strans si noi bagajele si ne-am indreptat catre Romania. Hmm, ce ciudat suna..

 

P.S. Pozele au fost facute cu aparatul lui Mihai. Sper ca v-au placut :).