Curs specializare AGMR si traseul Caprioara din Peretele animalelor

In weekendul 18-19 Septembrie am participat la prima intalnire de la cursul de specializare pentru ghizi montani organizat de AGMR.

Lume….. mai multa decat m-am asteptat. Si nu numai asta, partea frumoasa este ca sunt multi cursanti cu foarte multa experienta in ale alpinismului in spate. Nu dau decat un nume: Zsolt Torok. Mai multe informatii despre el puteti gasi aici- http://www.adevarul.ro/locale/arad/adevarul_de_seara_arad-zsolt_torok-Himalaya-k2-expeditie_0_256174647.html

Mi-a placut foarte mult ca am avut ocazia sa asist la ,, dezbateri ” intre oameni care au foarte multa experienta si de la care chiar ai ce sa inveti.

Nu au lipsit discutiile de dupa. Am coborat din traseu si ne-am asezat roata, intr-o poiana. Ghizii mai in varsta si-au adus aminte de patanii din trasee celebre: Santinela de la Gatul Iadului( Bicaz), trasee din Cheile Turzii, Fisura Albastra( Bucegi) etc.

De catarat ne-am catarat in Peretele animalelor. Accesul catre acest perete se face din Poiana Inului. Am fost multi asa ca ne-am impartit in vreo 5 echipe.

Eu am fost in echipa cu Adi Cernea( un tip care se catara foarte bine si este foarte calm) si cu Mircea( zis si Ursu’). Chiar glumeam pe traseu si ne intrebam ce facem daca apare adevaratul urs. Daca strigam URSU’ cine raspunde? Am ajuns la baza peretelui dar tot nu am reusit sa ne punem de acord.

Am intrat in traseul Caprioara, traseu de 5-6 lc. Spun 5 sau 6 pentru ca depinde de locurile unde regrupeaza capul de coarda.

Noi am facut 5 lungimi. Traseul este cotat cu 4 B insa este ceva mai usor( asa spun cei care l-au facut de mai multe ori). Nu am prea multe de povestit despre acest traseu pentru ca nu are o linie sinuoasa, care sa oblige la manevre deosebite. El se desfasoara pe fata cazuta si pe muchie. Regruparile sunt foarte bine facute; pitoanele sunt solide.

In opinia mea catararea nu depaseste gradul 5 decat in lungimea 4( asa cum am socotit-o noi). Aici avem de trecut o fisura unde gradul cred ca este cam 6-. Abordata cu o tehnica specifica( bavareza) insa nu ar trebui sa ridice foarte mari probleme, mai ales daca alpinistul este antrenat.

Eu am trecut destul de repede de acest pasaj. Am tras un pic de mine insa am reusit sa stau departe de bucle( adica sa nu ma trag de ele). Dupa ce treceti de fisura mergeti usor spre stanga, pe muchie.

De aici inceteaza ,,problemele”, traseul desfasurandu-se fara dificultati pana sus.

Dimineata vremea era inchisa dar cand am ajuns la perete s-a schimbat brusc. S-a facut soare si frumos. Toata ziua am catarat pe o vreme de vis!

Retragerea din traseu se face pe o poteca vizibila pana cand ajungem la baza peretelui. Ne-am strans echipamentul pe care il lasasem aici si am plecat spre Poiana Inului.

De remarcat ca roca din Animale este foarte aderenta; cel putin eu asa am vazut-o. Prizele sunt foarte bune, roca sanatoasa, insa trebuie sa fiti atenti la portiunile unde este iarba. Aici se poate aluneca.

Mai jos iata cateva poze de la intalnire.